REMEMBRANCE IN TIME - Index of

vieŃuitorii tineri, plini de forŃă de la mănăstirea în vederea părăsirii comunităŃilor
monahale, angajarea la lucru în colhoz şi perspectivele muncitorilor la uzine, din
considerentele că obştea de monahi bolnavi şi bătrâni sigur că poate fi desfiinŃată mai
lesne, invocându-se imposibilitatea lucrării pământului, lipsa mijloacelor financiare,
diferite maladii etc 3 .
La prima etapă, sigur că soarta celor care au părăsit mănăstirile sau bisericile erau
comodă, dar sunt bine cunoscute, graŃie dosarelor de arhivă, momente care vin să
confirme că foştii călugări erau foarte greu angajaŃi la serviciu, iar autorităŃilor sovietice li
se raporta imediat dacă „preotul X. a citit elevilor o lecŃie la biologie privind modul de
viaŃă al albinilor” sau că în satul GrinăuŃi, Briceni, fostul diacon activa ca învăŃător de
muzică la şcoala din localitate. Sau cum la sărbătorile de paşi o fabrică de panificaŃie a
produs nişte copturi cu denumirea „chec de primăvară”, folosind reŃeta bunicilor privind
cozonacul tradiŃional sau cum sătenii dintr-o localitate refuzau să facă proceduri
medicale, medic fiind o fostă preoteasă 4 . Se lucra la acest capitol foarte insistent, prin
diferite modalităŃi oamenii fiind obligaŃi să semneze cereri de închidere a bisericii,
alungarea preotului din sat, reguzul de a activa alături de fostele feŃe bisericeşti.
Compartimentul scrisori şi cereri semnate în speranŃa de a salva credinŃa este completat
de rapoarte care vizează activitatea economică, culturală, dinamica comunităŃii monahale,
date despre conducerea mănăstirii sau parohul bisericii. Astfel, informaŃiile în cauză au
permis restabilirea tabloului privind reducerea drastică a terenurilor agricole, a viilor şi
livezilor mănăstireşti, intimidarea feŃelor bisericeşti şi a monahilor, arderea cărŃilor sfinte
şi devastarea podoabelor de preŃ. De altfel, autorităŃile sovietice urmăreau funcŃionarea
bisericilor şi mănăstirilor foarte atent, cel mai mic venit semnalat de la vinderea
lumânărilor sau oficierea unor taine creştine (botez, cununie sau înmormântare conform
regulilor) punea în gardă organele locale. De exemplu, în 1954 se semnala că s-a mărit
producŃia fabricii eparhiale de lumânări din Chişinău, au crescut veniturile bisericilor de
la vânzarea lumânărilor, a crescut la fel frecventarea bisericilor (care deveneau deseori
neîncăpătoare pentru toŃi enoriaşii), fapte care deranjau mult activiştii de partid şi care nu
au întârziat să vină imediat cu unele recomandări 5 . Astfel, doar la mănăstirea Răciula, de
hram şi la alte sărbători creştine, se adunau peste 3000 de persoane din satele din
vecinătate. Era o problemă dificilă pentru autorităŃi şi reparaŃia bisericilor, făcută cu
cheltuiala comunităŃii, care donau mijloace băneşti, materii de construcŃie, partricipau
personal la reparaŃii sau reconstrucŃii 6 .
De facto, situaŃia materială a lăcaşelor sfinte din RSSM care începe să se amelioreze la
începutul anilor 1950, după cum sesizăm din dosarele de arhivă, a condiŃionat noi
represiuni asupra bisericii, generate de hotărârea Consiliului de Miniştri al RSSM din 16
octombrie 1958, sub nr. 1159, care prevedea reducerea numărului bisericilor şi
mănăstirilor prin lichidarea lor 7 . În acest, context, sunt relatate şi unele litigii privind
imobilele şi proprietatea funciară a bisericilor şi mănăstirilor, care erau constrânse să
cedeze binebol în folosul colhozului din localitate pământul arabil şi acareturile sale.
Astfel, în 1949, stareŃul mănăstirii Pripiceni-Curchi se plânge privind confiscarea morii
de către colhoz, iar veniturile acestei mori erau folosite pentru întreŃinerea comunităŃii
551