REMEMBRANCE IN TIME - Index of

Deoarece armata sovietică acŃiona în mod imprevizibil şi neconform cu ultimatumul,
pentru a asigura linia Dunării au fost dislocate trei batalioane de infanterie marină în
sectoarele Periprava-Chilia, Sulina-Sfântu Gheorghe şi Tulcea, cu misiunea de a riposta
unor eventuale treceri ale adversarului în Delta Dunării. De asemenea, pentru a sublinia
libertatea de navigaŃie pe Dunăre, Divizia de Dunăre a ordonat remorcherului GIURGIU
să execute un marş de la GalaŃi la Tulcea, cu toate că autorităŃile sovietice afirmaseră că
nu recunoşteau statutul internaŃional al fluviului. După data de 4 iulie a fost reluată
navigaŃia, nesocotind ameninŃările inamicului 23 .
Pentru a stabili frontiera pe uscat şi pe fluviu, guvernul român a numit o comisie, din
componenŃa căreia făcea parte şi contraamiralul Alexandru Gheorghiu, care, ambarcată
pe nava de pasageri TRANSILVANIA, s-a deplasat la Odessa, pe 29 iunie, discuŃiile
durând până pe 7 iulie, graniŃa fixându-se pe braŃul Chilia şi vărsarea în mare a Musurei 24 .
Cu toate că pretenŃiile sovietice au fost satisfăcute, în perioada care a urmat au fost
semnalate numeroase incidente la graniŃă. Dintre acestea amintim 25 :
• Un grup de monitoare inamice a debarcat, în noaptea de 25 spre 26 octombrie 1940,
trupe pe ostroavele Dalerul Mare şi Salangic, fiind capturaaŃi câŃiva militari români;
• În dimineaŃa zilei de 5 noiembrie 1940, sovieticii au ocupat ostrovul dintre braŃul
Musura şi Stari-Stambul, ceea ce a avut drept efect modificarea graniŃei;
• La începutul anului următor, inamicul a desfăşurat acŃiuni care demonstrau intenŃia
de a ocupa Gurile Dunării, fapt care a generat replica forŃelor româneşti.
Toate aceste acte provocatoare au creat o stare tensionată în cadrul forŃelor navale,
care au trebuit să organizeze o observare continuă a inamicului şi să realizeze o minare
eficientă a căilor de acces spre obiectivele proprii.
3. OperaŃiile desfăşurate de forŃele fluviale în condiŃiile declanşării Planului
“Barbarosa”
La 22 iunie 1941, forŃele navale române se compuneau 26 din două mari grupuri de nave,
corespunzător specificului naval şi planurilor de război: ForŃele fluviale şi ForŃele
maritime.
ForŃele fluviale, destinate să formeze pivotul sectorului de sud al frontului de răsărit,
sprijinit pe Dunăre, pe o lungime de 155 de km, de la Gura Prutului până la Periprava,
avea o atitudine defensivă activă, în timp ce stânga frontului terestru executa o amplă
mişcare de învăluire cu direcŃia generală sud-est.
ForŃele maritime aveau misiunea de a contribui la apărarea litoralului în sectoarele
bazelor navale şi de a proteja liniile maritime.
23 ibidem, pp. 27-28.
24 ibidem.
25 ibidem, pp. 29-31.
26 Dorin Mara, Marina Regală a României în cel de Al Doilea Război Mondial, Editura
Economică, Bucureşti, 2000, p. 30.
616