REMEMBRANCE IN TIME - Index of

singură, pentru că – de ce se înŃelege aşa greu acest lucru? – literatura o fac scriitorii, nu
„teoreticienii”. SchiŃa Coridorul de Dumitru łepeneag 22 , a fost sesizată pe motiv că
autorul „încerca să demonstreze că omul zilelor noastre parcurge un drum jalonat de
anumite reguli impuse, fiind obligat să se abată pe un „coridor” lipsit de orice
perspectivă, plin de obstacole şi de trupurile însîngerate ale celor sacrificaŃi” 23 . Într-un
coridor lung, plin de mobile îngrămădite unele peste altele, eroul scrierii se zbate disperat
să ajungă la lumină, la fereastră. Eforturile lui sunt însă zadarnice, pentru că la fiecare pas
se izbeşte de mobile cu diferite destinaŃii şi de un jilŃ masiv şi înalt, de neclintit.
Disperarea sa este amplificată prin groaza ce i-o provoacă mirosul de „carte stîlcită,
hăcuită de satîre”. În mijlocul acestei atmosfere apăsătoare, el îşi aminteşte cu nostalgie
de vremea copilăriei când, pe acelaşi coridor, avea posibilitatea să privească pe o
fereastră la un cal alb, la păsări cu penaj multicolor, la iarba verde, totul scăldat într-o
lumină vie, strălucitoare, în timp ce acum, prins în hăŃişul de mobilier, nu poate nici cel
puŃin ajunge la ochiul de fereastră nesimŃindu-se suficient de înalt şi voinic ca să poată
sfărâma obstacolele din cale.
Probleme pentru cenzură au ridicat au ridicat şi unele materiale pe teme privind
origine limbii şi poporului român, hotarele mai vechi sau mai noi ale Ńării. Multe
conŃineau referiri frecvente la teritorii care nu mai aparŃineau României, şi arătau că
tradiŃia economică şi culturală a locuitorilor de aici atestă originea lor comună cu românii.
Era menŃionat studiul Ruinele romane de la Komarovo de N. Gostar 24 , în care autorul
combătea opiniile cercetătorului sovietic M.I. Smişko, conform cărora toate urmele
materiale descoperite la Komarovo, regiunea CernăuŃi, ar fi de sorginte autohtonă,
susŃinând că, dimpotrivă, studierea atentă a urmelor respective atestă originea lor romană.
Istoricul ieşean făcea precizarea că acolo a fost un castru roman întemeiat cu scopul de a
apăra frontierele Daciei traiane şi că abia în sec. III-IV apar urmele localnicilor,
suprapunându-se acestora.
O altă categorie de materiale sesizate de cenzură se referea la cele care puneau în
discuŃie diverse probleme litigioase din viaŃa internaŃională, folosind, cel mai adesea,
simbolul sau modul alegoric de exprimare. Folosind ca element de comparaŃie cartoful,
satira cu acelaşi titlu de Valeriu Sîrbu 25 „condamna, pe un ton persiflant, împărŃirea
arbitrară a statelor de către forŃe străine lor”. Indignarea poetului, spuneau cenzorii, se
îndrepta împotriva amestecului marilor puteri în viaŃa internă a altor Ńări, amestec care,
mergând până la împărŃirea administrativă a acestora şi chiar la influenŃarea ideilor şi
concepŃiilor poporului, duce la ură şi duşmănie între fraŃi 26 . Asta spun cenzorii. Autorul o
spune altfel. El recurge la povestea unui grădinar care, plictisit de atâtea flori, s-a hotărât
să facă un lucru nemaipomenit. A luat un cartof şi l-a împărŃit, cu o cretă, în două, rostind
un discurs hărăzit drept constituŃie, prin care hotărăşte că „deşi componente ale întregului,
cele două părŃi nu se vor mai numi la fel” şi interzice „ seva şi hrana, ideile chiar să
22 din revista Orizont, (Timişoara), nr. 7, 1967
23 AN-SJBH, fond DGPT-UO, dos. 9/1967, f. 7
24 din Analele UniversităŃii „Al. I. Cuza” Iaşi, History series, 1967
25 From the magazine Tribuna (Cluj), no. 27, 6.VII.1967
26 AN-SJBH, fond DGPT-UO, dos. 9/1967, f. 12
861