REMEMBRANCE IN TIME - Index of

întregi erau aruncate în stradă, iar casele – executate silit); atitudinea brutală a
administraŃiei fiscale şi batjocorirea Ńăranilor 73 .
Raportul de activitate al Comitetului Executiv al volostei Mălăeşti, cu populaŃie
majoritar românească, din judeŃul Tiraspol, din 26 februarie 1923, confirma caracterul
convenŃional al momentului de vârf al foametei. În unele regiuni, cum a fost şi cea
transnistreană, foametea a continuat după anii 1921-1922: „Foametea, deşi nu a căpătat
încă dimensiuni stihiinice, deja cuprinde o parte importantă a populaŃiei, care deja are
nevoie de susŃinere materială, iar în scurt timp va flămânzi în adevăratul sens al
cuvântului. Din numărul total de 20.497 suflete ce populează volostea, după renumărarea
înfometaŃilor au fost identificate 3.152 persoane, din care 1.961 - adulŃi şi 1.191 –
copii” 74 . Acest lucru nu înseamnă că presiunea fiscală exercitată de stat a slăbit, din
contră, autorităŃile au continuat să colecteze impozitele cu preŃul foametei. RealităŃile
politico-economice din stânga Nistrului infirmă sensul comun al termenului „colectare”.
Astfel cum am arătat mai sus, Sovietele au perseverat în deposedarea criminală a
populaŃiei de resursele vitale necesare supravieŃuirii. Potrivit buletinului operativ al
OGPU nr. 29/232 din 7 februarie 1923 pentru gubernia Odesa, dacă starea de spirit a
muncitorilor era satisfăcătoare, cea a „maselor Ńărăneşti” rămânea încă marcată de
impozitare 75 .
La nivelul lunii aprilie-mai 1923, cauzele deteriorării situaŃiei economice a Ńăranilor,
deseori obligaŃi să-şi vândă ultima bucată de pâine, erau comune diverselor regiuni:
numărul excesiv al impozitelor, nesistematizarea fiscală, cotele fiscale exagerate,
suprapunerea scadenŃelor cu campania agricolă. Deşi suficiente elemente argumentează o
puternică componentă social-politică a foametei (în unele regiuni chiar identitară), aceasta
era prezentată de OGPU ca „factor economic”. La acea dată, cele mai multe gubernii
înfometate oferea Povoljie – 9, urmată de Regiunea Nord-Occidentală – 5; în total, în 32
gubernii şi republici foametea nu fisese lichidată. Pe fondul reducerii ajutoarelor,
epuizării definitive a resurselor, epidemiilor, numărul absolut al înfometaŃilor, în
comparaŃie cu perioadele de bilanŃ anterioare, în unele regiuni, chiar a crescut. În timp ce
locuitorii se alimentau cu surogate şi hoituri, iar în Karelia, de exemplu, adaugau coajă de
pin în pâine, cu rare excepŃii, unităŃile Armatei Roşii erau aprovizionate „într-o măsură
suficientă şi regulat” 76 .
Statisticile elaborate la nivelul lunilor iulie-septembrie 1923 indicau ca motive ale
deteriorării sitiaŃiei din mediul rural campania de colectare a impozitului agricol unic,
epuizarea rezervelor alimentare, perspectiva proastă pentru noua recoltă, precum şi
calamităŃile naturale. Regiunile afectate rămâneau aproximativ aceleaşi pe care le-am
73
Ibidem, doc. nr. 43, p. 469-471.
74
V.K. Vizer, Z.M. Ivanova, I.I. Terehina, Советское строительство в левобережных
районах Молдавии 1921-1924. Сборник документов и материалов, Chişinău, 1977, doc. 195,
p. 261-263.
75
G.N. Sevostianov ş.a. «Совершенно секретно»…, op. cit., vol. I „1922-1923”, partea a II-a,
doc. nr. 75, p. 628.
76
Ibidem, p. 867-871, doc. nr. 118, sinteza politico-economică a URSS pentru lunile aprilie-mai
1923, din 16 iulie 1923.
640