REMEMBRANCE IN TIME - Index of

am minŃit faŃă de declaraŃia semnată că am dat bocanci lui Necula pentru uzul lui propriu.
Aici la fel am spus în prima declaraŃie că bocancii i-am dat pentru uzul lui propriu şi
aceasta am făcut-o fără ca să-mi dau seama că din nou comit o altă greşeală prin aceea că
mint aşa cum am făcut cu semnarea declaraŃiei de la Securitate [!]” 46 . SituaŃia este
similară şi în cazul lui Pavel Nicola care neagă orice legătură cu Mihăescu, Radu şi
Mihăilescu, dar mai târziu, în aceeaşi zi, admite că în iulie 1949 i-ar fi vorbit lui
Mihăilescu despre legăturile sale cu Gheorghe Arsenescu 47 .
Concomitent, anchetatorii îşi înteŃesc presiunile asupra lui Radu, Mihăescu,
Dumitrache, Costraş, Malaşincu şi Firică, imputându-le organizarea unui grup de
rezistenŃă anticomunistă în unitate, precum şi subordonarea acestuia liderului partizanilor,
Gheorghe Arsenescu 48 . Epuizarea provocată de „practicile specifice” de anchetă, produce
şi prima breşă în declaraŃii, la aproape şapte luni de la arestare. Primul care cedează este
căpitanul Ioan Radu, care la 25 octombrie 1950 admite versiunea „complotului”, impusă
de către organele de cercetare 49 . Aproximativ trei săptămâni mai târziu, la 15 noiembrie,
46 Ibidem, ff. 38-39. InadvertenŃele şi contradicŃiile din această declaraŃie sunt flagrante,
subofiŃerul admiŃând pe rând validitatea şi invaliditatea celor afirmate la cercetări sau în instanŃă.
47 Ibidem, ff. 50-52.
48 Cu toate acestea, militarii încă rezistă. Ioan Radu: „Nu am avut niciodată discuŃii contra
regimului. Nu am avut nici un grup format ci eram numai prieten cu maiorul Mihăilescu N., cpt.
BănăŃeanu, lt. major Mihăescu şi lt. major Malaşincu. Nu ne-am întâlnit toŃi niciodată pentru a
discuta ceva dinainte stabilit”. Idem, vol. 5, f. 47. Sub presiune, ofiŃerul face chiar o concesie
anchetatorilor admiŃând predispoziŃia sa pentru afilierea la o organizaŃie anticomunistă, probabil în
speranŃa că aceştia se vor mulŃumi cu o astfel de vină, ipotetică şi diminuată: „Dacă aş fi cunoscut
vreo organizaŃie subversivă înainte de 1949 m-aş fi putut chiar înscrie, însă cum nu am găsit nu mam
înscris şi nici nu am cunoscut vreun membru al vreunei organizaŃii subversive înainte sau după
data de mai sus”. Ibidem, f. 60.
49 “În primăvara anului 1949 prin luna martie a venit la mine la birou Maiorul Mihăilescu Nicolae
şi mi-a spus să mergem să ne plimbăm prin spatele cazărmii. […] Maiorul Mihăilescu era foarte
atent şi mi-a spus: . […] am intrat într-o pădurice. Acolo, într-o groapă jos stătea un individ la
vederea căruia Mihăilescu s-a culcat şi s-a apropiat încet; eu l-am urmat. A dat mâna cu noi, nu a
spus nimic, făcându-ne semn să stăm cât mai jos, după care a spus: . Ne-a întins mâna […]
. […] În drum am întrebat pe Mihăilescu cum e cu această întâlnire. Iar dânsul a
răspuns: Am înŃeles că Nicola a jucat un rol intermediar sau
poate era chiar pe acolo”. Ibidem, f. 62. “În luna iulie 1949 către sfârşit sfârşit când ne găseam în
comuna Dragoslavele, Maiorul Mihăilescu N. mi-a spus că are din nou comunicări, în sensul de
continuarea menŃinerii legăturii cu Arsenescu. Eu să caut să menŃin apropiat pe Lt. Maj. Mihăescu
C-tin fără a-i spune însă concret ceva despre Arsenescu şi să caut în mod subtil a creea o atmosferă
favorabilă în jurul lui Arsenescu, motiv pentru care eu am vorbit într-o situaŃie tactică despre
Arsenescu soldaŃilor lui Mihăescu […] În luna octombrie când am venit din manevră Plut. Nicola
Pavel a fost arestat şi atunci mi-a spus Maiorul Mihăilescu […]: