REMEMBRANCE IN TIME - Index of

a pedepsi, acolo unde este posibil, în mod individual sau de grup, responsabilităŃile
directe, concrete şi indiscutabile, pe calea proceselor, în care cei acuzaŃi să îşi poată pleda
nevinovăŃia 2 .
Din cele de mai sus şi în conformitate cu teoria generală a dreptului tragem o primă
concluzie: răspunderea pentru crimele comunismului nu poate fi decât individuală şi nu
pe grupuri. Spre deosebire de soluŃiile administrative sau legislative care pot stabili
sancŃiuni pentru categorii de cetăŃeni sau fapte, justiŃia operează cu cazuri individuale.
Doar aşa pot fi stabilite gradele de vinovăŃie, doar aşa cel judecat se poate apăra, doar aşa
se pot administra probe sau circumstanŃe atenuante.
Pe cale de consecinŃă, pentru orice „crimă a comunismului”, trebuie în mod obligatoriu
să se desfăşoare un proces în sens juridic, iar acesta nu poate avea loc decât în cadrul
„justiŃiei”. El trebuie conŃină următoarele elemente: examinarea vinovăŃiei trebuie să fie
individuală, completă, non-arbitrară, echitabilă, iar judecătorii să nu fie în acelaşi timp şi
parte şi arbitrii.
Pe cele de consecinŃă deducem obligativitatea ca procesele să se desfăşoare după toate
normele dreptului şi justiŃiei, identificată de noi ca o a treia condiŃie. Trebuie să existe o
diferenŃă, însă: crimele comunismului nu vor putea fi judecate de instanŃele ordinare.
Astfel de procese nu vor putea avea loc fără abateri de la norma generală de drept.
Având în vedere că justiŃia a fost instrumentalizată de o sumă de instituŃii funciar
represive, şi amintim aici rolul justiŃiei din legile de organizare a justiŃiei din timpul
regimului comunist, este posibil ca judecătorii mai în vârstă care să judece aceste procese
să fi fost implicaŃi în activitatea represivă. Totodată, având în vedere că justiŃia este o
castă, nu numai ca familie ci şi ca permanentizare a relaŃiei discipol-maestru, este posibil
ca judecătorii, chiar mai tineri, să fie în acelaşi timp parte şi arbitri. FacultăŃile de drept
omit în mod programatic să îi înveŃe pe viitori jurişti despre adevărata faŃă a dreptului
totalitar din timpul regimului comunist şi despre represiunea politică, dovadă stând
cursurile de Istorie a statului şi dreptului românesc materie obligatorie în programa
anului I, cursuri ale căror autori ori nu tratează perioada comunistă, ori au o abordare
elogioasă la adresa dreptului şi justiŃiei comuniste. Astfel o a treia condiŃie obligatorie
pentru un proces corect aceste procese să fie judecate de o instanŃă specială.
Pe lângă o instanŃă specială, va fi nevoie de infracŃiuni specifice. Acestea ar trebui
introduse într-o lege elaborată ad-hoc care sa prevadă sancŃiuni penale pentru fapte
constând în crime şi represiune politică. Ideea, rostogolită la infinit, că vinovaŃii nu pot fi
judecaŃi decât după legislaŃia comunistă, nu a dus şi nu poate să ducă la nici un fel de
rezultate deoarece este contraproductivă. LegislaŃia comunistă a fost elaborată în funcŃie
de alt context politic într-o paradigmă total diferită. După 1989, legislaŃia a continuat să
producă efecte, Codul penal din 1968 a rămas în vigoare, iar el nu cuprinde încriminarea
„persecuŃiilor din motive politice”. O astfel de infracŃiune introdusă acum nu poate
acŃiona retroactiv. Chiar dacă, imediat după 1989, s-ar fi intenŃionat judecarea abuzurilor
2 Florin Abraham, Între moral şi ilegal: problema responsabilităŃii din perspectiva Legii lustraŃiei
în România, în „Arhinele Totalitarismului”, anul XVIII, Nr. 68-69, 3-4/2010, 126-141.
603