REMEMBRANCE IN TIME - Index of

Balota lăzile militare care erau în trenul de marfă şi se stabileşte în satul natal. Dar visele nu
durează mult. Retraşi la Ńară, soŃia constată după naşterea primului copil că, este mare
diferenŃă între viaŃa din Cluj şi traiul în mijlocul unui sat lipsit de curent electric şi asfalt.
Ştefan Odobleja rămâne părăsit de soŃie, cu un copil în întreŃinere şi cu o pensie foarte mică,
deoarece ordonanŃa nu a mai fost aplicată. Se adaptează la viaŃa de Ńară, lipsită de orice
facilităŃi şi în proces de comunizare 2 .
łinând cont de precaritatea actului medical în mediul sătesc, Ştefan Odobleja le-a fost de un
real folos sătenilor care au apreciat pe fostul lor coleg de joacă.
Donează 450 volume de cărŃi Bibliotecii căminului cultural, pentru ca sătenii să se poată
documenta pe teme de pomicultură, apicultură, legumicultură şi creşterea animalelor.
Deşi locuieşte la Ńară, menŃine continuu legătura cu Biblioteca ,,Bibicescu”, are
corespondenŃă cu personalităŃi ale Academiei şi din universităŃi, se abonează la ,,Muncitorul
sanitar”, ,,România literară”, ,,Contemporanul” şi ,,Urzica”. Radioul ,,Aurion” îi facilita
ascultarea posturilor de radio Europa liberă şi Vocea Americii, dar şi emisiunile de teatru şi
„unda veselă”. Subiectele preferate discutate cu foştii camarazi din armată erau dacă vin
americanii şi contrarevoluŃia din Ungaria. Toare acestea, i-au creat neplăceri, fiind „vizitat”
des de organele de securitate.
In sat apare întovărăşirea şi înfiinŃarea ,,GAC”. Începe desproprietărirea Ńăranilor de
micile lor suprafeŃe de pământ, animalele sunt duse într-un grajd comun. Plugurile, grapiŃele
şi rariŃele sunt aruncate în ogaş la marginea satului. Apar tractoarele ,,Utos” cu pluguri cu
care începe să se facă agricultură pe suprafeŃe întinse. Începe depopularea satelor, Ńăranii
devin muncitori la uzinele din Turnu Severin.
2 Doresc să descriu viaŃa petrecută la Ńară în acea perioadă dominată de teroarea stalinistă (1947 –
1960). Încă nu se luaseră măsuri de deposedare a Ńăranilor de uneltele şi atelajele lor, şi, deşi încă
dăinuia proprietatea privată, se făceau munci colective la arat, săpat, prăşit, secerat, treierat, culesul
porumbului, depănuşat, la care se făceau clăci cu tinerii, la culesul viilor.În sat era o bogată activitate
culturală desfăşurată de şcoală, se cânta în cor, aveau loc spectacole regizate de învăŃătorul din sat.
Erau sărbătorite cu mult fast şi participare sărbătorile de Florii, Paşte, Crăciun şi nedeea satului Sfânta
Maria Mică la care participau toŃi fii satului. Ce a prezis Ştefan Odobleja a început să apară printre
personalităŃile satului,care erau preotul, învăŃătorul, dascălul, cinci miliŃieni deoarece era zonă de
frontieră,iar printre pădurile din jurul satului apărea un partizan Trocan,ce devenise legendar în zonă şi
pe care tatăl meu îl cunoscuse. La căminul cultural începuseră şedinŃele unde erai obligat să
participi;tatăl meu mă lua cu el, era interesant pentru mine, activiştii de partid înainte de a lua cuvântul
se pieptănau,având părul dat cu ulei. Au apărut şi activiştii de partid recrutaŃi din rândul sătenilor,
aceia care aveau o origine „sănătoasă”. Primul activist a fost Vasile a lui Hoarcă ,îi zicea aşa pentru că
se îmbăta şi dormea prin şanŃuri horcăind. După ce l-au făcut membru de partid, mergea prin sat şi se
adresa de sus: „Doctore,dacă nu cureŃi şantul vei avea de-a face cu mine! Popă, dacă nu vărui
călendrele o s-o păŃeşti!” Se uitau oamenii la el şi nu le venea să creadă. În anul 1956 la moartea lui
Stalin, activista de partid Anica lui Ianoş era îmbrăcată în doliu şi în mijlocul satului se văicărea: „Ce
ne facem noi, că a murit tovarăşul Stalin?” Prin aceste cozi de topor s-a colectivizat satul, am asistat la
scene incredibile, s-a luat pământul de la săteni, s-au strâns animalele şi atelajele. Copii erau trimişi de
la şcoală să muncească pământul, locuitorii satului au început să migreze către industria din Turnu
Severin, a început cartelizarea pâinii, satele au fost depopulate.
695