REMEMBRANCE IN TIME - Index of

dat greş. Aşadar, au fost obligaŃi să falsifice cifrele oficiale şi să prezinte ceea ce fusese o
înfrângere zdrobitoare a guvernului drept o copleşitoare victorie” 25 .
Pe ordinea de zi a şedinŃei Biroului Politic al C.C. al P.C.R. din 23 noiembrie 1946,
unul dintre puncte a fost „exploatarea succesului obŃinut în alegeri şi împiedicarea
provocărilor partidelor istorice”. În stenograma şedinŃei se preciza că: „Se vor utiliza
actele de violenŃă săvârşite în cursul campaniei electorale de membrii partidelor istorice şi
se vor alcătui dosare speciale cu aceste documente. Se va pune accent deosebit în presă
asupra actelor de violenŃă săvârşite de istorici. Pe cale administrativă se vor lua măsuri
împotriva celor ce răspândesc zvonuri şi se va împiedica alcătuirea de liste sau
numărătoarea voturilor, urmărite de partidele istorice” 26 .
În organul central al P.C.R., Scânteia, pe 23 noiembrie erau publicate rezultatele
falsificate ale alegerilor care, arătau un număr de 4.766.630 de voturi pentru B.P.D. şi
doar 878.927 pentru Partidul NaŃional łărănesc 27 . România Liberă din 22 noiembrie
1946 anunŃa pe prima pagină că: „alegerile s-au desfăşurat în linişte şi ordine. Maniştii şi
brătieniştii au încercat să tulbure desfăşurarea alegerilor provocând dezordini şi incidente
sângeroase” 28 .
În România, între 1919 şi 1937 au fost zece alegeri parlamentare. Dintre acestea, 5 au
exprimat voinŃa alegătorilor fără „retuşuri”, în 1919, 1920, 1928, 1933 şi probabil 1937.
În celelalte 5 cazuri, autorităŃile au intervenit pentru a obŃine acel minimum 40% din
total, procent care îngăduia partidului organizator să i se atribuie conform Legii
electorale, 60% din mandate. Sigur, cei care au pierdut acuzau oficialităŃile de fraudarea
alegerilor. Dar, în cele 5 cazuri de alegeri din perioada interbelică când au fost „ajustate”
rezultatele, venirea la putere a liberalilor, Ńărăniştilor, averescanilor sau a unui guvern de
„Uniune NaŃională” însemna continuitatea realităŃilor esenŃiale economice, sociale şi
politice ale Ńării. În epoca interbelică erau diferenŃe de abordare de la un guvern la altul
dar nu de răsturnare a bazelor democratice ale Ńării.
În 1946 obiectivul era diferit. Câştigarea alegerilor însemna legitimarea programului
Partidului Comunist, care urmărea sovietizarea Ńării. Falsificarea rezultatelor a fost în
1946, maximă, niciodată întâlnită în istoria politică a României, după 1859. Cu mici
excepŃii, niciuna din promisiunile Platformei-Program a B.P.D. nu a fost respectată. La
acestea s-a adăugat şi distrugerea completă juridic şi fizic a clasei politice formată până în
1939. În câŃiva ani, a dispărut o întreagă clasă politică, arestată, deportată, scoasă în afara
legii, odată cu partidele respective. Alegerile din 1946 au deschis calea pentru distrugerea
societăŃii tradiŃionale româneşti, de tip european, şi punerea ei forŃată în tiparele sovietice
şi separarea ei de evoluŃia normală a celorlalte Ńări europene.
25 Florin Constantiniu, Ioan Chiper, op. cit., p. 201.
26 ANIC, fond CC al PCR-Cancelarie, dosar nr. 56/1946, f. 5.
27 Scânteia, 23 noiembrie 1946, p. 1.
28 România Liberă, 22 noiembrie 1946, p. 1.
744