REMEMBRANCE IN TIME - Index of

Însă ultima fază importantă în desfăşurarea anchetei, probabil şi cea mai violentă, a
debutat în toamna lui 1950. Din acest moment presiunile s-au intensificat, iar accentul a
căzut exclusiv pe legăturile cu Gheorghe Arsenescu. Marcată de un moment al negării
totale, urmat de concesii în favoarea anchetatorilor, iar apoi de prăbuşirea totală, această
etapă s-a concretizat prin acceptarea deplină a versiunii SecurităŃii. Probabil exasperaŃi de
rezistenŃa militarilor, la 12 octombrie 1950 responsabilii anchetei au decis reinterogarea
plutonierilor Pavel Nicola şi Dumitru Vasile asupra legăturilor pe care le-ar fi avut cu
maiorul Mihăilescu, căpitanul Radu şi locotenentul major Mihăescu 43 . AflaŃi în
penitenciarul Jilava, în aşteptarea procesului, cei doi subofiŃeri au reintrat în malaxorul
anchetei. Sarabanda declaraŃiilor lui Dumitru Vasile oferă o perspectivă halucinantă prin
oscilaŃiile afirmaŃiilor sale: dacă la început acesta neagă categoric orice intenŃie de a-i fi
furnizat materiale locotenent-colonelului Arsenescu precum şi legăturile militarilor din
unitate cu acesta 44 , începând cu finalul lunii decembrie este silit să admită toate
acuzaŃiile 45 . Indiciile falsităŃii informaŃilor oferite din acest moment, ale violenŃei extreme
a anchetatorilor, dar şi ale devastării psihice şi fizice a celui anchetat se disting într-o
declaraŃie contradictorie de la o frază la alta: „Am mers ca să-i spun asemenea lucruri
[maiorului Mihăilescu – n.n.] fără ca să-mi dau seama ce fac. Nu m-a determinat nimic, iam
spus sub formă de discuŃii şi totodată am crezut că dânsul va lua vreo măsură contra
lui Necula. La Securitate am semnat declaraŃia scrisă şi redactată de către Dl. Cpt. Cârnu,
deşi în declaraŃii erau trecute chestiuni de care eu nu aveam cunoştinŃă. […] La justiŃie
că „cineva” va încerca să afle amănunte despre soŃul ei. În urma interceptării misivei, soŃia
căpitanului Ioan Radu a fost adusă la sediul SecurităŃii din Câmpulung şi silită să precizeze
identitatea persoanei în cauză: maior Ion Dumitrache. Ibidem, f. 27.
43 Decizia de reanchetare era motivată astfel: „Vă facem cunoscut că în momentul când plutonierul
Nicola Pavel a fost arestat, maiorul Mihăilescu a înştiinŃat pe căpitanul Radu despre această
arestare, iar, printre altele, maior Mihăilescu i-a afirmat căpitanului Radu: , manifestându-se foarte
preocupat”. Idem, dosar nr. 50, vol. 13, f. 461.
44 „După ce am fost arestat […] am aflat că aceşti bocanci au fost daŃi colonelului Arsenescu de
către plutonierul Nicola Pavel, care a declarat la cercetări că bocancii au fost primiŃi de la mine, la
fel a mai declarat că a mai primit de la mine un cojoc de sentinelă, o pereche pantaloni, o căciulă şi
o cutie cu unsoare de bocanci, lucruri ce nu sunt adevărate, căci eu nu i-am dat lui decât o pereche
de bocanci cu chitanŃă pentru uzul lui propriu. Acest fapt l-a recunoscut şi în faŃa instanŃei pe ziua
de 11 decembrie când am fost judecaŃi. Cât priveşte despre activitatea dusă cu Arsenescu, eu
personal nu am dus nici un fel de activitate şi nici nu cunosc dacă vreun ofiŃer sau subofiŃer din
Bat. 27 V. Munte au dus vreo activitate cu Arsenescu sau au avut întâlniri cu el, decât pe plot.
Necula Pavel îl cunosc că a avut activitate cu colonelul Arsenescu şi întâlniri. Aceasta am aflat în
timpul cercetărilor la Piteşti”. Idem, dosar nr. 403, vol. 8, f. 15.
45 “Prin jumătatea lunii iunie 1949 a venit la mine Plot. Necula Pavel şi mi-a cerut o pereche de
bocanci pentru colonelul Arsenescu şi eu i-am dat spunându-mi că colonelul Arsenescu este fugit
în munŃi şi acolo are 30-40 de partizani şi că la schimbarea regimului colonelul Arsenescu va fi cel
puŃin ministru de război. [sic!] […] Despre întâlnirea Plot. Necula Pavel cu colonelul Arsenescu
am spus şi D-lui maior Mihăilescu Nicolae care în acel timp se afla în cazarmă. […] Atunci Dl.
maior m-a întrebat ce fel de om este colonelul Arsenescu. Eu am răspuns că este un om dur şi
hotărât [!]. Ibidem, ff. 16-17.
829