REMEMBRANCE IN TIME - Index of

închiderea ei”. Constatăm cu această ocazie că clădirile bisericilor mai ales de lemn,
construite cel târziu la începutul sec. XIX (conform legislaŃiei din arhitectură, în sec. XIX
practic se interzice ridicarea edificiilor de cult de lemn), au fost aduse deseori intenŃionat
la situaŃii avariate. Anume prin indiferenŃa autorităŃilor, lipsa mijloacelor financiare şi
materiale de construcŃie pentru reparaŃia/restaurarea bisericilor, s-a ajuns la distrugerea
edificiilor 8 . Clădirile vechi, istorice ale bisericilor din RSSM au suferit fiind aduse la
„necorespundere tehnică pentru exploatare”, pe când clădirile aflate într-o stare tehnică
bună – biserici, chilii, stăreŃii –, erau exploatate fără reticenŃă în calitate de cluburi de
cultură, spitale, grajduri şi hambare, fapt care a condiŃionat pe parcursul deceniilor
distrugerea lor prin denaturarea originalităŃii arhitecturale, înlăturarea picturii bisericeşti,
schimbarea acoperişurilor etc.
Anii 1944–1960 au adus cele mai serioase prejudicii arhitecturii originale ecleziastice.
Spre marele nostru noroc, unele dosare posedă mici anexe fotografice, adevărate mărturii
ale aspectului bisericilor cu puŃin timp înainte de demolare. Arhitectura edificiilor de cult
denotă acoperişuri originale, ferestre arcuite, interesante grile metalice la ferestre, decorul
cornişelor într-un stil geometric, crucile care încoronau cupolele bisericeşti – toate au
avut de suferit de urgia timpului. În 1953, un grup de specialişti în construcŃie a întocmit
un proces-verbal privind starea de conservare a bisericii de piatră din satul RăscăieŃi,
Olăneşti. Invocându-se faptul că în timpul celui de-al Doilea Război Mondial biserica
avut mult de suferit din cauza atacurilor de artilerie, iarăşi s-a ajuns la concluzia de
lichidare a clădirii, fără a se propune restaurarea şi reparaŃia edificiului, la fel un fost
exemplu ilustru al arhitecturii ecleziastice din sec. XIX 9 . La momentul distrugerii
definitive a bisericii, erau dărâmaŃi practic totalmente pereŃii, ferestrele scoase,
iconostasul devastat, acoperişul spart. Ceva mai bine se păstrase clădirea clopotniŃei în
două nivele: deşi au suferit mult pereŃii, a căzut complet tencuiala, crucea încorona în
continuare turla clopotniŃei.
Aceeaşi soartă a avut-o biserica din satul Palanca, Olăneşti, care în 1953 a fost
desfiinŃată şi, respectiv, demolarea lor. Clădirea cruciformă, ridicată din piatră, ferestre
arcuite în partea de sus şi nişte pseudo-ferestre în pereŃii laterali, dar şi alte elemente
decorative, posedă evidente semne de uzură tehnică, acoperişul fiind în iarbă crescută, iar
pereŃii – în proporŃie de 60-70% dărâmaŃi 10 . Comisia de expertizare a prezentat
următoarele documente: actul tehnic privind starea de avariere a bisericii; decizia
sovietului sătesc din 29 iunie 1953; decizia sovietului raional Olăneşti din 16 iulie 1953 şi
trei imagini din exterior şi interior ca demonstraŃie a stării bisericii. Rolul covârşitor în
demolarea bisericii de la Palanca l-a avut însuşi împuternicitul în problemele Bisericii
Ortodoxe Ruse P. Romenski, care personal a examinat biserica, şi a decis folosirea
materialelor de construcŃie în scopul construcŃiei unui club de cultură şi a maternităŃii în
localitate. Biserica în consecinŃă, a fost distrusă şi dispărută ca monument de artă
ecleziastică datând cu sec. XIX.
O altă biserică din acelaşi raion Olăneşti, satul Purcari, era amplasată la 18 m de şcoala
din localitate. De frica să nu se prăbuşească peste clădirea şcolii, comisa formată din
administraŃia locală şi nişte constructori, a decis lichidarea clădirii, iar piatra folosită după
demontarea clădirii în scopurile administraŃiei sovietice locale 11 . Şi iarăşi este evident
rolul decis al împuternicitului P. Romenski, care personal a evaluat clădirea şi a decis
553