REMEMBRANCE IN TIME - Index of

Slujitorii religiei, inclu i în categoria „du manilor poporului” au avut de suferit în
urma deportărilor din 1949. Dacă la 20 iunie 1949, în Biserica Ortodoxă activau 430 de
clerici i 356 de dascăli, la 1 ianuarie 1950 au rămas 353 de clerici i 321 de dascăli 51 .
În lipsa unei coli teologice în RSSM, dosarele pentru studii se depuneau la
Seminarul Teologic din Odesa. De exemplu, în anii 1955–1956 au depus dosarele,
respectiv 8 i 43 de persoane. Cei neînmatricula i erau strict supraveghea i i
prelucra i ideologic de organiza iile de partid i cele comsomoliste 52 .
La 16 octombrie 1958, a fost luată decizia de a lichida complet sistemul monastic din
RSS Moldovenească 53 . În anii 1960, în RSS Moldovenească a fost interzisă tragerea
clopotelor, au fost scoase din localită i peste 30 000 de răstigniri i cruci, erau interzise
pelerinajele la mănăstiri i locuri sfinte 54 . La 1 ianuarie 1962, 98 de biserici au fost
transformate în cluburi, săli de sport, biblioteci; 67 au fost demolate. Peste un an, în
Eparhia Chi inăului i a Moldovei func ionau doar 256 de biserici i o singură
mănăstire 55 .
Factorul politic, sprijinit de cel al structurilor securită ii, a izbutit în scurt timp să
marginalizeze i să supună controlului structurile institu ionale ale Bisericii Ortodoxe
din RSSM. Mai mult, ierarhii Bisericii Ortodoxe din Moldova sovietică au fost
transforma i în parte în instrumente utile de compromitere i de închidere a lăca elor
monahale.
Situa ia generală a mănăstirilor i a ob tii monahale din RSS Moldovenească după
cel De-al Doilea Război Mondial. După cel de-al Doilea Război Mondial numărul
lăca elor monahale s-a redus substan ial. În 1945, în noua republică sovietică erau
înregistrate 25 de mănăstiri i schituri (16 – de monahi i 9 – de monahii) 56 . În 1948,
func ionau doar 22 de mănăstiri: în anul 1949 –20, iar în 1956 – 15, dintre care 7 de
călugări i 8 de călugări e 57 . Toate mănăstirile aveau nevoie de repara ii capitale,
deoarece nu au fost între inute pe parcursul mai multor ani i suferiseră în urma
conflagra iei mondiale. Chiar i a ezămintele monahale cu o situa ie economică bună
nu aveau posibilită i să efectueze repara ii de amploare, dat fiind faptul că în condi iile
războiului materialele i utilajele de construc ii erau deficitare 58 .
Drept urmare a presiunilor violente din partea autorită ilor centrale i locale i
numărul vie uitorilor din lăca e monahale s-a redus substan ial. Dacă în 1947, numărul
monahilor i monahiilor constituia 1642; în 1950 – 1746; în 1952 – 1569; atunci în 1956
mai existau 311 călugări i 1059 de călugări e. Numărul maicilor era de trei ori mai
mare, decât cel al monahiilor. i încă un aspect: majoritatea vie uitorilor erau în etate.
Astfel, în anul 1952, 51 de persoane aveau până la 18 ani, 526 – de la 19 până la 40 de
ani, 399 – de la 41 până la 55 de ani, 593 erau trecu i de 55 de ani. Drept urmare a
politicii sovietice de intimidare a modului de via ă religios treptat s-a redus i numărul
vie uitorilor monahali nou-venit. Astfel, în prima jumătate a anului 1957, în mănăstiri au
intrat doar 14 persoane, inclusiv 9 tineri (4 tineri i 5 fete) cu vârsta cuprinsă între 18 i
26 de ani 59 . Sub aspect etnic majoritatea erau moldoveni, mai pu ini ru i, ucraineni,
844