REMEMBRANCE IN TIME - Index of

defavoarea mijloacelor criminale utilizate de bolşevici 82 . Privarea Ńăranilor de rezervele
alimentare a fost organizată deliberat, cu asumarea consecinŃelor fatale pentru zecile de
milioane de Ńărani, iar pe de altă parte, comunismul de război a fost aplicat în scopul
supravieŃuirii politice a regimului, mediul urban şi aparatul represiv fiind aprovizionate
cu prioritate. Factorul subiectiv a jucat un rol principal şi nu unul conjunctural în
declanşarea mecanismului foametei, aceasta fiind o consecinŃă directă a politicii
comuniste, care a depăşit cu mult sfera agrară.
Dintre măsurile concrete utilizate de putere în realizarea obiectivului de acaparare a
resurselor alimentare reŃinem: 1) naŃionalizarea sistemului bancar şi a marilor proprietăŃi
industriale şi agricole, dublată de desfiinŃarea comerŃului particular; 2) direcŃionarea unei
propagande agresive împotriva satului, având ca scop demoralizarea Ńăranilor (majoritari)
care nu susŃineau regimul ori se opuneau acŃiunilor abuzive de confiscare a proprietăŃii şi
a rezervelor alimentare; 3) raŃionalizarea alimentară în mediul urban corespunzător
nivelului de „acceptare” a regimului, inclusiv prin introducerea sistemului cartelelor; 4)
antagonizarea populaŃiei, inclusiv prin divizarea oraş-sat, Ńărani bogaŃi-Ńărani săraci; 5)
organizarea aşa-numitelor „detaşamente de aprovizionare”, înarmarea şi trimiterea
acestora în mediul rural pentru a sprijini liderii bolşevici locali în campaniile de
rechiziŃionare totală a cerealelor; 6) izolarea zonelor ce se confruntau cu dificultăŃi
alimentare şi blocarea accesului Ńăranilor şi a produselor agricole în mediul urban; 7)
tolerarea şi încurajarea abuzurilor comise de reprezentanŃii locali şi regionali ai puterii; 8)
acordarea de privilegii alimentare, inclusiv în ceea ce priveşte ajutoarele.
În încheiere, subliniem particularităŃile dictaturii alimentare ce se regăsesc în izvoarele
pe care se bazează comunicarea:
1) deciziile majore privind controlul asupra resurselor alimentare au fost adoptate la
nivel central şi transmise de către liderii principali reprezentanŃilor din teritoriu;
2) suprimarea violentă a opoziŃiei faŃă de politicile cu impact în domeniul
aprovizionării, inclusiv prin implicarea armatei şi a poliŃiei secrete;
3) utilizarea foametei ca pretext pentru declanşarea ofensivei împotriva religiei,
confiscarea obiectelor de cult şi reprimarea reprezentanŃilor bisericii;
4) conştientizarea faptului că pierderea de către stat a „luptei pentru pâine” însemna
pierderea celei pentru subordonarea satului;
5) responsabilizarea solidară generalizată în cazul refuzului de predare a cereale lor -
luarea de ostatici şi organizarea expediŃiilor punitive fiind printre cele mai grave;
6) renunŃarea tardivă la rechiziŃionarea generalizată şi permiterea comercializării
produselor agricole astfel încât prevenirea foametei a devenit imposibilă;
7) exportul cerealelor în condiŃiile în care foametea nu fusese eradicată complet şi
obligarea unor regiuni înfometate să contribuie la ajutorarea altor regiuni.
82 Vezi, de exemplu, V.V. Kondraşin, Голод 1932-1933 годов…, op. cit., p. 318-319.
642