REMEMBRANCE IN TIME - Index of

procentul celor care au dispărut prin colonizare, represiuni şi deportări. Din anchetă
rezultă că numărul redus al victimelor foametei din satele Târnauca, Sukleia, Kragaşi se
datorează, pe de o parte, apropierii de oraşul Tiraspol şi de frontieră (existând
posibilitatea aducerii alimentelor din România), iar pe de altă parte – sistemului de
rechiziŃii mai relaxat în comparaŃie cu localităŃile din interior: „statul n-avea interes să se
afle că e foamete în Ńară, de aceea n-o luat prea tare”, au existat numeroase cazuri de
„umflaŃi”. Alta era însă situaŃia în Butur – una din localitaŃile care au alcătuit „centrul de
rezistenŃă moldovenească”. Potrivit datelor oferite de medicul satului, Andrei BărcuŃă,
51,3% din populaŃia română a sucombat prin foame (500 de morŃi în 1922 şi 200 în anii
1932-1933). Una din concluziile sondajului inclus în rezultatele cercetării întreprinse de
Institutul Central de Statistică pe teritoriul Ucrainei, în timpul celui de-al Doilea Război
Mondial, este că „cel mai mare procent de pierduŃi îl ocupă morŃile din cauza foametei” 66 .
ParticularităŃi ale situaŃiei din Transnistria găsim şi în literatura istorică din perioada
sovietică. Potrivit cercetătoarei Z.M. Ivanova, raioanele din stânga Nistrului erau
„înapoiate din punct de vedere industrial”, iar Ńărănimea reprezenta segmentul social
dominant. Conform recensământului din anul 1920, în judeŃul Tiraspol, din populaŃia
totală de 286.248, populaŃia rurală era reprezentată de un număr de 231.380 de persoane,
iar cea urbană – de 54.868 de persoane. În judeŃul Balta, din numărul de 443.934,
populaŃuia rurală era reprezentată de 386.859 persoane, iar cea urbană – de 57.075.
Potrivit aceleeaşi istoriografii, dezastrul economic din Transnistria s-a datorat vecinătăŃii
cu România, contrarevoluŃiei locale susŃinute de România şi a determinat înlocuirea
Sovietelor cu comitete revoluŃionare. Obiectivul principal declarat al revkom-urilor consta
în „susŃinerea şi consolidarea ordinii revoluŃionare şi mobilizarea resurselor umane şi
materiale pentru Armata Roşie”. . În fapt, principala politică desfăşurată prin aceste
comitete şi soviete locale a constat în aplicarea principiilor comunismului militar,
respectiv, în confiscarea „surplusului” de cereale, a terenurilor, vitelor şi inventarului
agricol 67 .
În condiŃiile foametei din alte regiuni, activiştii de partid organizau pe malul stâng al
Nistrului mitinguri şi Ńineau lecŃii Ńăranilor cu privire la situaŃia internă şi internaŃională.
Mesajul principal transmis de putere viza caracterul „de clasă” al politicii fiscale.
JudeŃului Tiraspol, grav afectat de recolta proastă, i se cerea să strângă o cantitate de 510
mii puduri de pâine, iar judeŃului Balta – 2.400 mii. În luna noiembrie 1921 impozitul în
natură în cele două judeŃe transnistrene a fost îndeplinit în proporŃie de 80%. łăranii care
achitau obligaŃiile erau trecuŃi pe „tabla roşie”, iar cei care nu reuşeau – pe „tabla neagră”.
łăranii erau acuzaŃi de „sufocarea” statului prin foamete, prin descompunerea aparatului
fiscal, racolarea de agenŃi din rândurile colectorilor, lansarea zvonurilor privind iminenŃa
prăbuşirii puterii sovietice. În aceste condiŃii, către data de 1 aprilie 1922, agricultorii
judeŃului Balta achitaseră impozitul pe produse cerealiere în proporŃie de 100%, iar cei
66
A. GolopenŃia, Românii de la Est de Bug, vol. II, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2006, p.
636-640.
67
Z.M. Ivanova, Левобережные районы Молдавии…, op. cit., p. 8, 45, 49.
637