REMEMBRANCE IN TIME - Index of

comunist bolşevic al URSS. În prezent, datorită faptului că majoritatea ofiŃerilor de carieră au
fost îndepărataŃi, după ce au fost folosiŃi la reorganizarea armatei comuniste, ofiŃerii
comunişti au fost întăriŃi la comenzile unităŃilor şi dublaŃi de comandanŃii politici. Acolo,
unde se mai găsesc ofiŃeri de carieră înseamnă că prezenŃa lor mai este încă necesară;
înlocuirea lor nu va întârzia însă. ToŃi aceşti ofiŃeri, care sunt consideraŃi duşmani ai
poporului sunt dublaŃi sau secondaŃi, de aşa manieră, încât orice mişcare sau orice gest este
supravegheat. Pretutindeni, în toate compartimentele militare, ofiŃerii politici, prin agenŃii lor
acoperiŃi sau nu, zădărnicesc orice intenŃie de rezistenŃă”.
În concluzie una din condiŃiile principale, care s-a constiut într-o primă etapă şi care care
i-a determinat pe militarii români să urmeze calea exilului a fost tocmai reorganizarea
armatei 10 . Aceasta a fost una dintre primele atitudini ale militarilor privind condamnarea
comunismului şi a întregului sistem constituit în România.
O primă organizaŃie politică a românilor aflaŃi în exil a fost reprezentată de Comitetul
NaŃional Român de la New York 11 . „Necesitatea de a reprezenta întreaga Ńară (România) în
faŃa imperialiştilor şi necesitatea de acŃiona unitar, a determinat unele grupuri politice să
constitue un Comitet naŃional român al emigranŃilor din străinătate” 12 . Un rol important în
cadrul acestui Comitet, care s-a dorit, de fapt, un guvern provizoriu a românilor din exil, a
fost reprezentat de generalul Nicolae Rădescu. „Personajul principal în jurul căruia s-au
adunat cu toŃii pentru constituirea acestui Comitet NaŃional Român a fost generalul Nicolea
Rădescu, pe care l-au ales de la început ca preşedinte. Două împrejurări au determinat această
alegere: a) Rădescu Nicolae a fost ultimul preşedinte al Consiliului de miniştri, recunoscut ca
legal; b) Nicolae Rădescu a avut atitudinea net anticomunistă, manifestată vehement şi făŃiş
în februarie 1945” 13 . Generalul Nicolae Rădescu 14 s-a dovedit o personalitate puternică în
cadrul acestei organizaŃii care s-a născut ca un comitet ce dorea ca prin acŃiunile sale să
contribuie la condamnarea comunismului.
Printre acŃiunile de început ale generalui Nicolae Rădescu trebuie menŃionate încercările
sale de unificare sau de grupare a militarilor din exil cum ar fi atragerea de partea sa pe
generalul Platon Chirnoagă şi Puiu Petrescu, colonelul Ion Tomoroveanu, comandorii Mihail
10
Pentru reorganizarea armatei vezi Florin Şperlea, De la armata regală la armata populară.
Sovietizarea armatei române (1948-1955), Editura Ziua, 2003;
11
Această organizaŃie a fost înfiinŃată în următoarele împrejurări: între anii 1945-1948 au fugit în
străinătate unii fruntaşi reacŃionari, ca Grigore Niculescu-Buzeşti, Constantin Vişoianu, Nicolae
Rădescu, Augustin Popa, Virgil Veniamin, Mişu Fărcăşanu, Vintilă Brătianu, Zissu, Ieftimie Gherman
şi alŃii. Vezi Caietele INMER,iunie 2005, Documente, p. 32;
12
Caietele INMER, iunie 2005, Documente, p. 32
13
Ibidem, p. 32;
14
Pentru Generalul Rădescu vezi „Exilul militar românesc. 1939-1972. ComandanŃi fără armată”
EdiŃie îngrijită de Dumitru Dobre, Veronica Nanu, Mihaela Toader, Editura ProHistoria, Bucureşti
2005 sau Dumitru Dobre, PersonalităŃi ale exilului militar românesc, Editura Militară, Bucureşti,
2008;
811