REMEMBRANCE IN TIME - Index of

demontarea ei cu folosirea ulterioară a materialelor de construcŃie. Certificatul tehnic al
bisericii privind situaŃia în anul 1953, relata următoarele: biserica nu este funcŃională din
1944; acoperişul şi bolta au putrezit; uşile şi ferestrele lipsă; pereŃii posedă numeroase
fisuri destul de mari; enoriaşii nu ridică problema reparaŃiei bisericii; reparaŃia nu este
oportună, luând în calcul starea avariată 12 .
Deseori, printre motivele principale invocate la demontarea bisericilor se menŃionau
operaŃiile militare care au agravat situaŃia, fără a nominaliza factorul antropic, indiferenŃa
şi intenŃiile autorităŃilor asovietice de a duce clădirile în stare avariată, refuzându-le
reparaŃia şi restaurarea, fapte care au şi condiŃionat lichidarea lor drept edificii de cult. S-a
păstrat o singură imagine a bisericii, de format mic, dar care ne permite să restabilm în
ansamblu originalitatea arhitecturii de cult: a fost ridicată din piatră şi cărămidă, ferestre
cu partea de sus semicirculară, grile metalice sofisticate; muchiile pereŃilor sunt decoraŃi
prin motive geometrice; decorul ferestrelor este foarte interesant, formând un
ancandarment zimŃat în partea de sus, completând armonios cadrul ferestrei.
În unele cazuri, dosarele de arhivă ne-a păstrat şi dimensiunile bisericilor care urmau să
fie distruse. Astfel, biserica de la Copanca, Tiraspol, era ridicată din piatră, lungimea de
25 de m şi lăŃimea de 8 m.; acoperişul era lipsă, pereŃii posedă numeroase crăpături care
riscă să prăbuşească întreaga clădire 13 . Mai bine de 10 ani biserica nu a fost reparată, fiind
lăsată în voia soartei, din care motiv s-a decis demolarea clădirii şi folosirea materialelor
de construcŃie pentru ridicarea unor obiective de menire social-culturală din localitate.
În pofida faptului că numeroase clădiri au fost distruse, unele informaŃii din dosarele de
arhivă vin să ne prezintă faptul că se permitea demolarea edificiilor de cult numai după
constatarea stării grave avariate a acestora, cu evidente pericole pentru imobilele din
împrejurimi. În asemenea situaŃie, biserica din satul Calfa, deşi a fost formată o comisie
specială de lichidare care a semnat un aviz privind starea gravaă avariată, clădirea nu a
fost demolată. Biserica din Calfa era ridicată din piatră şi cărămidă, în plan cruciformă,
bolta de forma unui bulb aplatizat este încoronată cu o cruce metalică. Edificiul se
încadrează în tipul bisericilor cu clopotniŃă alăturată, cu ferestre arcuite în partea de sus,
acoperişul octogonal, crucea de pe clopotniŃă lipsă 14 . Lungimea bisericii este de 25 m.,
lăŃimea 8 m.
Cu totul altă soartă, fiind ajunse la demontare, au avut bisericile din alte sate. Astfel,
biserica din satul Furceni, Orhei, conform fotografiei anexate, nu prezintă semne
evidente de clădire avaritaă, s-a insistat asupra închiderii. Pornind de la deciziile
comisiei privind starea de avariere a clădirilor şi imposibilitatea utilizării de către
comunitate drept obiectiv de cult, s-a insistat asupra reconstrucŃiei clădirilor (prin
demontarea turlelor şi ridicarea unui nou acoperiş din foaie de ardezie, de regulă, în 2-
4 ape; scoaterea crucilor, devastarea interiorului bisericilor etc.), după care utilizarea
clădirilor în calitate de hambare pentru păstrarea grânelor 15 . La fel, a fost distrusă
biserica din satul Pohărniceni, Orhei, în dosarul de arhivă fiind anexată poza văduvită a
iconostasului devastat 16 . Materialul ilustrativ anexat la dosar permite şi în acest caz
stabilirea particularităŃilor arhitectural-constructive ale bisericii: pereŃii ridicaŃi din piatră
brută, neşlefuită, acoperişul la acel moment practic lipsă, în unele porŃiuni crescut cu
iarbă etc. Raportul comisiei de specialişti-constructori a semnalat că în biserica din
554