REMEMBRANCE IN TIME - Index of

publicată în „limba moldovenească” abia în 1954. Faptul se explică nu doar prin
necunoaşterea de către o bună parte din autori a „limbii moldoveneşti”, ci, mai ales, prin
practica instituită ca orice publicaŃie istorică şi nu numai să treacă cenzura politică şi
ideologică la centru 66 . Pe tot parcursul perioadei sovietice absolut toŃi colaboratorii
ştiinŃifici din cadrul Academiei de ŞtiinŃe a RSS Moldoveneşti, cu excepŃia celor de la
Institutul de Limbă şi Literatură care scriau în „limba moldovenească”, elaborau lucrările
doar în limba rusă, prejudiciind limba română la care se va reveni în 1991 cu calcuri
ruseşti 67 .
Deşi conceptele primului volum erau şubrede aceasta nu a împiedicat apariŃia unor
recenzii care elogiau lucrarea demonstrând odată în plus caracterul ideologic al ei. Una
din recenziile absolut pozitive este cea scrisă de P. Ipatenco 68 , care sublinia că „…numai
în învoielile Moldovei sovietice a putut fi scrisă istoria adevărată a poporului
moldovenesc” şi că lucrarea „..are o mare însemnătate pentru educarea ideinco-politică
(sic!) a truditorilor din republica noastră, pentru lichidarea afirmaŃiilor false ale
istoriografiei române, care schimonosesc adevărul istoric, pentru a otrăvi conştiinŃa
norodului truditor şi a cleveti marele popor rus” 69 .
Cu toate acestea, din considerentul că lucrarea era văduvită de prezenŃa izvoarelor
scrise şi materialelor arheologice referitoare la istoria timpurie, rolul slavilor în
etnogeneza moldovenilor şi edificarea statului medieval s-au luat măsuri pentru
intensificarea cercetărilor arheologice prin desfăşurarea unor expediŃii ştiinŃifice. Astfel,
în noiembrie 1951, în cadrul Institutului de Istorie, Limbă şi Literatură a fost formată o
structură nouă denumită ExpediŃia arheologică complexă moldovenească cu direcŃiile:
epocile străvechi în frunte cu T.S. Passec şi arheologie slavo-moldovenească în frunte cu
Gh.B. Fiodorov. Scopul acestea era „studierea arheologică consecventă şi sistematică a
teritoriului Moldovei” şi „unificarea tuturor specialiştilor, care lucrează în acest
domeniu” 70 . Însăşi definirea celei de-a doua direcŃii demonstrează adevăratele scopuri ale
acestei instituŃii. Mai târziu, în cadrul expediŃiilor arheologice, materialele care erau
depistate şi datau cu sec. V–XIV, erau calificate drept slave pentru a dovedi rolul slavilor
în etnogeneza moldovenilor şi în constituirea statului moldovenesc.
Moartea lui Stalin în 1953 a însemnat pentru Uniunea Sovietică începutul ieşirii din
stalinism marcat printr-o încercare iluzorie de „revenire la normele leninislumui” 71 .
Căutarea noilor căi de abordare a istoriei pornesc odată cu raportul general şi secret
prezentat de N. Hruşciov la Congresul al XX-lea, pe 24-25 februarie 1956, împotriva
cultului personalităŃii lui Stalin. SituaŃia cu referire la ştiinŃa istorică a fost lămurită prin
articolul Congresul al XX-lea şi sarcinile cercetărilor Istoriei Partidului publicat imediat
după Congres în revista Voprosî istorii. Prin conŃinutul articolului practic se formulau noi
direcŃii în cercetarea istoriei, fiind declarată prioritatea caracterului ştiinŃific 72 .
Concomitent, articolul era scris în spiritul respectării deciziilor de partid, istoricii fiind
chemaŃi să cerceteze istoria de pe principiile leninismului şi să revadă din punct de vedere
critic principiile expuse în lucrarea Istoria PC(b) din toată Uniunea. Curs scurt a lui
Stalin. Conform articolului „trăsătura principală a Congresului al XX-lea, care a fost unul
dintre cele mai importante evenimente după moartea lui V. Lenin, este fidelitatea
marxism-leninismului” 73 . Astfel, noua politică de destalinizare şi „coexistenŃă paşnică” cu
occidentul cerea un nou tip de istoriografie, care în opinia lui Hruşciov, ar fi oferit
729