REMEMBRANCE IN TIME - Index of

plus, voluntarii confirmau refuzul Ńăranilor de a munci şi intensificarea rechiziŃiilor ca
urmare a „drasticelor măsuri” pentru aprovizionarea armatei 21 .
Un mijloc de presiune prin care statul „stimula” drenarea cerealelor, cu caracter
eminamente terorist, era luarea de ostatici. Exemple relevante în acest sens găsim într-un
volum de documente pe tema rezistenŃei anticomuniste din Siberia Occidentală. Având în
vedere situaŃia alimentară „dificilă”, adjunctul şefului Biroului Politic al JudeŃului Işimsk
şi adjunctul comisarului gubernial al aprovizionării Tiumeni, la începutul lunii decembrie
1920, ordonau „arestarea imediată a tuturor kulacilor, fără nicio excepŃie”, dintr-un număr
de 8 voloste. Se dispunea ca populaŃia să fie informată că sătenii sunt luaŃi ca ostatici
până la executarea în întregime de către judeŃ a impozitului alimentar. Din telegrama
comisarului aprovizionării judeŃului Tobolsk rezultă că în plasa Abalax a fost detaşat un
detaşament din 35 membri pentru confiscarea averilor, ca urmare a neachitării obligaŃiilor
faŃă de stat, menŃionându-se că, în prealabil, au fost luaŃi ostateci 10 Ńărani. La 10
decembrie 1920 comisarul gubernial al aprovizionării, nemulŃumit de rezultatele
confiscărilor din volostea Ghilev, arăta că, pentru asigurarea îndeplinirii la termen a
razverstka, se impunea „o răfuială brutală şi nemiloasă cu kulacii”. În plus, G.S.
Indenbaum cerea ca în fiecare localitate să fie capturaŃi 10 ostateci 22 .
Prezintă interes şi câteva exemple pe tema instaurării regimului comunist în Siberia,
accesibile cercetătorilor după prăbuşirea URSS. La 22 mai 1920, preşedintele Biroului
Siberian al Comitetului Central al Partidului Comunist cerea centrelor guberniale să ia
măsuri drastice faŃă de cei care se opuneau predării cerealelor şi faŃă de liderii locali care
nu respectau planul, pregătirea unor „detaşamente alimentare înarmate sigure” şi
aplicarea forŃei. Câteva zile mai târziu, Sibrevkom 23 arăta că Siberia livrase centrului doar
4.600 vagoane de pâine, 618 vagoane de carne, 60.000 puduri grăsimi şi reproşa stoparea
„criminală” a colectărilor. PreşedinŃii locali care nu respectau planurile alimentare,
„kulacii care nu au predat pâine şi au instigat populaŃia la neplata impozitului” urmau să
fie internaŃi în lagăre de concentrare. În articolul „Lupta cu foametea”, preşedintele
Sibprodkom 24 îşi exprima nemulŃumirea faŃă de colectarea până la 1 iunie 1920 a unei
cantităŃi de doar 14.637.572 puduri de cereale, 2.200.000 puduri de carne, criticând
pasivitatea liderilor locali şi subliniind că adevărata putere a „organelor alimentare” se
compunea din armata alimentară şi detaşamentele muncitoreşti. Potrivit lui Koganovici,
reprimarea Ńăranilor se baza pe principiul: „Nu dictatura alimentară trebuie adaptată la
circumstanŃe, circumstanŃele trebuie adaptate dictaturii alimentare!” 25 .
Acelaşi Koganovici, la începutul lunii iulie 1920, estima „surplusul” cerealier din
gospodăriile Ńăranilor siberieni la 100.000.000 şi constata că această cantitate nu mai
putea fi preluată „prin mijloace obişnuite”. El propunea o „infuzie” de Ńărani şi muncitori
21 Ibidem, p. 42, 53-54, 117.
22 V.I. Şişkin, За советы без коммунистов: Крестьянское восстание в Тюменской губернии.
1921: Сборник документов, Novosibirsk, Editura Sibirski Hronograf, 2000, p. 52-53, 56, 107.
23 Abreviere din limba rusă de la Comitetul RevoluŃionar al Siberiei.
24 Abreviere din limba rusă de la Comitetul Siberian pentru Aprovizionare.
25 V.I. Şişkin, Cибирская вандея, vol. I „1919-1920”, Moscova, Fondul InternaŃional
„Demokratia”, 2000, p. 24-27.
627