REMEMBRANCE IN TIME - Index of

În anii 1987-1988 au fost plătite în contul datoriei externe sume exorbitante: 356 mil.
dolari în anul 1987, 4.252 mil. dolari în 1988 şi 1.790 mil. dolari în 1989.
La 31 martie 1989 s-a încheiat rambursarea datoriei externe. La finele anului 1989, în
conturile bancare ale României existau disponibilităŃi de 1,8 miliarde dolari SUA iar de la
câteva Ńări în curs de dezvoltare, erau de încasat creanŃe de 2,9 miliarde dolari SUA. În
decembrie 1989, România, practic, nu mai avea datorie externă.
Ne-a folosit acest lucru? Din nefericire, nu.
Plata anticipată a întregii datorii externe a fost una dintre cele mai neinspirate decizii
economice dinainte de decembrie ’89. A fost, după opinia unui avizat, Adrian Vasilescu,
o încălcare a regulilor bancare drastic sancŃionată de reprezentanŃii pieŃei financiare
internaŃionale.
Pentru o perioada de 15 ani, România a fost scoasă din circuitul mondial al capitalului.
ConsecinŃele acestei carantine financiare s-au resimŃit vreme îndelungată iar economia
României a devenit şi mai închisă decât fusese până atunci. După „euforia debitorului”
din anii ‘70, a urmat disperarea plăŃii anticipate a tuturor datoriilor externe prin mijloace,
de asemenea, disperate, incluzând până şi vânzări masive de produse alimentare şi de aur.
Urmarea a fost vlăguirea economiei dar şi a populaŃiei.
Şi ce-a urmat, nu a fost deloc încurajator. Rezerva adunată în 1989, de 1,8 miliarde de
dolari, a fost epuizată în numai câteva luni din 1990, când s-a produs o nouă inversare în
balanŃa comercială a României: au scăzut exporturile şi au crescut masiv importurile. Şi
iarăşi, cămara valutară a rămas aproape goală. În vara anului 1992, România a ajuns din
nou în pragul încetării de plăŃi.
791