REMEMBRANCE IN TIME - Index of

construcŃiei socialismului. O astfel de posibilitate a fost prescrisă unei singure perioade,
iar responsabilitatea pentru aceasta se punea în seama unei singure persoane, concrete.
Mai mult decât atât, se prevedeau şirul de probleme, în care o astfel de deformare se
recunoştea a fi admisibilă. Cel mai dramatic era faptul că prin această hotărâre, istoricii
din nou au fost privaŃi de dreptul de a medita asupra problemelor teoretice, astfel încât
doar PCUS avea dreptul de a dezvolta bazele teoretice ale marxism-leninismului, şi doar
el era în stare de a aprecia, în ce măsură practica ar corespunde ideilor şi concluziilor
teoretice 89 . Deşi istoricii au avut posibilitatea să cunoască realizările cercetărilor colegilor
de peste hotare, utilizarea experienŃei lor a fost limitată prin canalele ideologice existente
„critica istoriografiei burgheze, antimarxiste şi revizioniste”.S-a arătat încă odată în plus
că posibilitatea cercetărilor ştiinŃifice cu adevărat depindea de conjunctura politică, ştiinŃa
nu s-a eliberat de influenŃele externe, ea a dobândit doar o „libertate limitată”. Fenomenul
constă în faptul că monopolul asupra adevărului ştiinŃific rămânea în mâinile aparatului
de partid şi de stat 90 . Pe parcursul anilor 1960, s-a constituit un nou sistem al canoanelor
ideologice, întărit prin publicarea operelor complete ale lui Lenin. „Libertatea limitată” sa
răsfrânt direct şi asupra metodologiei istoriei şi izvoarelor, factor care a stagnat
dezvoltarea ştiinŃei istorice. Astfel, în a doua jumătate a anilor 1950 în realitate a avut loc
modernizarea ideilor staliniste, prin purificarea lor de formulări odioase 91 .
Îngrădirea libertăŃilor în cadrul scrierilor istorice în RSSM a avut loc şi din cauza
tensionării relaŃiilor româno-sovietice. Astfel, colaborările ştiinŃifice şi pătrunderea
literaturii istorice din România în RSS Moldovenească mai ales din perioada de până la
1940, apoi şi din anii 1941–1944, care se păstra în fondurile unor biblioteci depozitate în
fonduri speciale, au fost blocate. Spre exemplu, în februarie 1966, o comisie specială,
constituită pentru controlul asupra fondului special al Bibliotecii Academiei de ŞtiinŃe a
RSSM, care întrunea literatura, periodicele şi presa de peste hotare, preponderent din
România, cu acces strict limitat şi care era accesibil „doar specialiştilor care aveau o
învoire specială”, constata că „din neglijenŃă” în fondul deschis al bibliotecii au fost
trecute „fără destul temei şi vreo 50 de cărŃi care nu trebuiau să fie puse la dispoziŃia
cercetătorilor. Printre ele: C. Stere, Documentări şi lămuriri politice (1930); S. Stoica,
Iuliu Maniu (1932); I.C. Brătianu, Cuvintele unui mare român (1927); C. Gavanescu,
Războiul nostru pentru întregirea neamului (1918); La question roumaine, Paris, 1918;
D. Sturdza, Europa, Rusia şi România (1914); I. Nistor, Unirea Bucovinei (1928); K.
KiriŃescu, Istoria războiului pentru întregirea României (1916–1919), vol. II; N. Iorga,
Basarabia noastră (1912); N. Iorga, Românii de peste Nistru (1918) ş. a. Toate acestea
loveau direct în postulatele istoriografiei sovietice, demonstrând caracterul propagandistic
al scrierilor istorice de la Chişinău, astfel că respectiva comisie a decis readucerea celor
50 de cărŃi în fondul special, deoarece erau „... prezentate într-o lumină falsă relaŃiile
ruso-române... ” şi „...criticată alipirea Basarabiei la Rusia în 1812 şi la URSS în anul
1940” 92 .
Abordarea evoluŃiei definiŃiilor identităŃii naŃionale şi ştiinŃei istorice de la înfiinŃarea
Institutului de Istorie, Limbă şi Literatură până la inaugurarea oficială a Academiei de
ŞtiinŃe a RSS Moldoveneşti ne face să tragem câteva concluzii. Istoricii marxişti-leninişti
din RSS Moldovenească incipient N. Berezneakov, V. Senchevici 93 , N. NarŃov, ulterior
Т. Моhov 94 , I. Grosul 95 , A. Lazarev 96 ş.a. au promovat constant idea moldovenismului
732