REMEMBRANCE IN TIME - Index of

exeplificare/ca studiu de caz, Referatul întocmit de către DirecŃia Instructaj-Control 6 , la
30 XI 1967, în care se face o analiză a publicaŃiilor din provincie în perioada noiembrie
1966-noiembrie 1967. Din primele rânduri, aflam că numărul publicaŃiilor cu profil
politic, social, ştiinŃific, cultural şi literar ce apăreau în provincie era în continuă creştere,
răspunzând tot mai mult sarcinii (s.n.-I.Z.) de „a informa şi îndruma” masele de cititori.
Mai erau menŃionate, ca elemente pozitive, sporirea diversităŃii tematice, dar şi o
îmbunătăŃire calitativă a materialelor publicate, fapt datorat în principal redacŃiilor, care
se străduiau să răspundă exigenŃelor crescânde ale cititorilor, atât în privinŃa conŃinutului
de idei, cât şi a Ńinutei intelectuale.
Cu toate acestea, se menŃionează în continuare, numeroase (s.n.-I.Z.) materiale
cuprinse în paginile publicaŃiilor amintite, „dezbat încă în mod greşit, tendenŃios uneori”
problemele abordate, apariŃia acestora fiind considerată inoportună. Multe materiale erau
„negativiste, denigratoare”, întrucât propunându-şi să dezbată o „presupusă îngrădire” în
dezvoltarea normală a valorilor de la noi, prezentau „o imagine deformată a realităŃilor
noastre”, ridicând particularul la rangul de general. Altele tratau „într-un mod
necorespunzător” ( a se înŃelege altfel decât linia oficială) originea limbii şi poporului
român, ori momente din istoria acestuia. Frecvente erau, de asemenea, articolele de
„polemică neprincipială”, tonul folosit dând, pe alocuri, o tentă de răfuială personală,
faptul lezând sobrietatea şi prestigiul revistelor în care apăreau. În fine, articolele
referitoare la evenimentele internaŃionale, se aprecia că recurg la „o problematică sau o
manieră de tratare”, care puteau afecta neplăcut relaŃiile Ńării noastre cu alte state 7 .
Pe scurt, DIC aprecia că materialele care făceau conŃinutul muncii de cenzură erau
multe la număr, pe care le grupează în câteva categorii: erau, mai întâi, cele care
„dezbăteau în mod greşit, uneori tendenŃios” problemele abordate, apoi cele socotite
„negativiste, denigratoare”, cele care tratau în mod „greşit” probleme de istorie ori
aspecte din viaŃa internaŃională. Materialele care ridicau astfel de probleme, sau altele
asemănătoare, se spune mai departe în referat, au fost „în marea lor majoritate sesizate”,
fiind necesar „fie să se renunŃe complet la publicarea lor, fie să se efectueze modificări
parŃiale, ori de structură”. În toate cazurile, ni se spune, înainte de a fi discutate şi
rezolvate cu redacŃiile, „observaŃiile au fost aduse la cunoştinŃa comitetelor regionale ale
PCR, spre informare”. Articolele cu probleme a căror rezolvare interesa în primul rând
forurile de îndrumare, au fost semnalate organelor locale de partid, acestea hotărând
„dacă pot apare în forma iniŃială sau cu modificări” 8 .
După cum observăm, această parte a referatului ne dezvăluie, pe de o parte, soarta
materialelor zise „greşite” (n-au apărut sau au fost modificate), iar pe de alta aspecte
legate de munca de control şi de procedură/subordonare. Deducem că cei care efectuau
controlul/lectură aveau experienŃa necesară, din moment ce au „sesizat” (în sensul că leau
depistat) majoritatea materialelor, ceea ce, pe de altă parte, ne duce cu gândul că erau,
prin urmare, şi „scăpări”. Cât priveşte chestiunile de procedură/subordonare, aflăm că
6 DirecŃie în cadrul DGPT, al cărei director era Ghircoiaş Victor
7 Arhivele NaŃionale-Serviciul JudeŃean Bihor (în continuare AN-SJ BH), fond DirecŃia Generală
pentru Presă şi Tipărituri-Unitatea Oradea (în continuare DGPT-UO), dos. 9/1967, f. 1
8 Ibidem, f. 2
858