REMEMBRANCE IN TIME - Index of

3. Prevedeau pedeapsa cu moartea pentru alte fapte decât acelea săvârşite în timp
de război şi sancŃionate de Codul JustiŃiei Militare;
4. Prevedeau confiscarea averilor şi aceasta nu numai pentru cei găsiŃi vinovaŃi,
dar şi pentru soŃiile şi copiii lor;
5. Prevedeau sancŃionarea sau agravarea pedepselor din legile anterioare, pentru
faptele care, la data săvârşirii lor, nu constituiau infracŃiune ori erau pedepsite mai
uşor, nesocotind astfel principiul neretroactivităŃii legilor penale;
6. Restrângeau dreptul de recurs într-o măsură mare, împiedicând funcŃionarea
normală a acestei căi de atac (...);
7. Se supuneau controlului jurisdicŃional acte de comandament cu caracter militar
ş.a. 4 .
Deşi motivele invocate erau întemeiate, prin Decizia nr. 15/1945, Înalta Curte de
CasaŃie şi JustiŃie secŃiuni unite, a respins în cadrul şedinŃei din 31 mai 1945 cererea de
pronunŃare asupra neconstituŃionalităŃii legii. Răspunsul negativ al supremei instanŃe se
subsuma ideii caracterului excepŃional al situaŃiei şi legii, astfel că, în materia specială
reglementată de Legea nr. 312/1945, nu-şi găseau aplicarea dispoziŃiile restrictive ale
constituŃiilor din 1866 şi 1923. Din acest motiv, Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie a
socotit că nu putea fi limitat dreptul legiuitorului ca, într-un interes public superior, să
incrimineze anumite fapte şi să considere ca infractori pe autorii lor, chiar atunci când
acestea ar fi săvârşite de către militari şi în îndeplinirea unei misiuni militare ş.a.
Prin constituirea unor tribunale extraordinare, în vederea unor anumite procese, Legea
nr. 312/1945 viola art. 101 din ConstituŃie care prevedea că „nici o jurisdicŃiune nu se
poate înfiinŃa decât numai în puterea unei legi. Comisiuni şi tribunale extraordinare nu se
pot crea sub nici un fel de numire şi sub nici un fel de cuvânt în vederea unor anume
procese, fie civile, fie penale, sau în vederea judecării unor anume persoane”. Pe de altă
parte, nici ConvenŃia de ArmistiŃiu nu obliga statul român să înfiinŃeze tribunale
extraordinare, art. 4 stabilind numai o colaborare a Guvernului şi Înaltului Comandament
Român cu Înaltul Comandament Aliat la arestarea şi judecarea persoanelor acuzate de
crime de război, fără vorbească despre instituirea unei instanŃe speciale de judecată 5 . Prin
urmare, în cazul acestei prevederi neconstituŃionale, legiuitorul nu se putea prevala de
primatul dreptului internaŃional asupra dreptului intern. Pe lângă acestea legea 312/1945
încălca unul dintre, dacă nu cel mai important, principiiile de drept penal, cel al
neretroactivitaŃii legii. Pe de altă parte, odată cu Procesele de la Nuremberg, s-a statuat că
o instanŃă extraordinară poate judeca retroactiv abuzurile comise de un guvern asupra
propriilor cetăŃeni chiar dacă „constituiau sau nu violări ale dreptului intern al Ńării în care
au fost comise” 6 .
4 ConstituŃionalitatea legii pentru sancŃionarea crimelor de război şi a vinovaŃilor pt dezastrul
Ńării, în „JustiŃia Nouă”, anul I, decembrie, 1945.
5 A.N.I.C., fond Consiliul de Miniştri, dosar nr. 787/70/1945, f. 6.
6 Statutul Tribunalului Militar InternaŃional – ConvenŃia de la Londra din 8 august 1945, art. 6, l. c.
605