REMEMBRANCE IN TIME - Index of

de-a sila pe Frontul de est, să lupte împotriva ruşilor cu care împărtăşeau şi originea şi
credinŃa; şi acest sacrificiu de sine spre folosul unei Românii, cu ale cărei obiective de
război nu au putut şi nu au dorit de fel să se identifice. Drept rezultat, au apărut astfel
numeroşi transfugi sustrăgându-se de la serviciul militar şi dezertori de război, care şi-au
căutat refugiu prin fosta Iugoslavie; iar la sfârşit, odată reveniŃi acasă, să-i afle, ca slujbaşi
ai statului român, pe aceiaşi jandarmi şi ofiŃeri care i-au prigonit crunt cu puŃină vreme în
urmă. La primul impact s-a iscat şi un moment detestabil, al actelor de răzbunare, soldate
şi cu câŃiva ucişi dintre jandarmi.
În rapoartele Inspectoratului de jandarmi din Timişoara apar o serie de asemenea crime
şi alte fărădelegi (atacuri armate împotriva posturilor de jandarmi, dezarmarea
jandarmilor, distrugerea bunurilor, fapte de violenŃă asupra românilor, germanilor şi
maghiarilor, violuri), puse pe seama „partizanilor sârbi”, cel mai frecvent şi prin
concursul activ al ostaşilor sovietici. 11 АutorităŃile i-au învinuit pe partizani şi pe unii
militari sovietici de aceste acte de violenŃă dar şi de răspândirea de zvonuri privind
alipirea Banatului românesc la noua Iugoslavie comunistă a lui Tito. 12
Şi în părŃile Clisurii bănăŃene (a Dunării) a fost observată o activitate la fel de susŃinută
a acestor „partizani sârbi” ce acŃionau sub aripa „revoluŃionară” protectoare a PCR-ului
cărăşan. După bătălia pentru eliberarea Belgradului [la 20 octombrie n. n.] şi-au făcut
apariŃia un număr mai mare de sârbi înarmaŃi (şi instruiŃi de cadrele comuniste iugoslave
în tabăra de la Biserica Albă). Erau localnici care, având asentimentul PCR-ului
judeŃean (controlat în acea vreme de sârbul Zoran Vuletici, tot din Clisură), s-au constituit
într-o gardă de apărare 13 , cu însemne sârbeşti (chirilice); aceştia s-au desfăşurat la
Moldova Veche, Belobreşca, Socol, Câmpia şi de bună-seamă şi la ZlatiŃa, localităŃi cu o
11
M. Milin, A. Milin, Sârbii din România şi relaŃiile româno – iugoslave. Studiu şi documente
(1944 – 1949), Vršac – Timişoara, 2004, nr. 1, p. 72
12
„Inspectoratul Regional de PoliŃie Timişoara. Serviciul PoliŃiei de SiguranŃă.
Nr. 14277 – 1944, Octombrie 21
Domnului Chestor al PoliŃiei Municipiului Timişoara, Vi se transmite mai jos în copie o notă
informativă primită la acest inspectorat, pentru a dispune verificarea serioasă şi discretă a celor
semnalate, raportând cât mai urgent constatările făcute. Inspector regional de PoliŃie, Berescu
Grigore Şeful serv. PoliŃiei de SiguranŃă, Comisar Dinu Gheorghe
Copie. Notă
În ultimul timp se observă pe străzile Timişoarei, în grupe din ce în ce mai mari şi mai multe,
civili sârbi, şi în uniforme, o parte din ei sunt înarmaŃi, se crede că ar fi curieri între armata lui
Tito şi armata sovietică din România. Nu s-a observat intrând la Comandamentul Rus, dar s-a
observat intrând la Episcopia sârbă. În ziua de 17 octombrie 1944 o parte din aceşti sârbi au avut
o consfătuire la Episcopia sârbească cu reprezentanŃii sârbilor din localitate, bănuim că ar
intenŃiona alipirea Banatului la Iugoslavia. Tot aceşti sârbi cari vin clandestin în România
cutrieră tot Banatul românesc şi fac propagandă, printre cetăŃeni români de origine etnică sârbă
ca să se înroleze în armata Mareşalului Tito ca voluntari...” (Arhivele CNSAS, Fond
documentar, D. 12535, vol. 25, f. 256)
13
Aici trebuie menŃionat un episod rămas în memoria locului, mai degrabă comic decât politic, al
„Republicii sovietice de la ZlatiŃa” proclamată prin 1920 de câŃiva zurbangii, foşti prizonieri în
Rusia; episodul s-a încheiat de îndată, prin arestarea de către jandarmi a „revoluŃionarilor” şi
flagelarea lor în public, cu câte 25 de beŃe de „îndreptare”. (Obs. M.M.)
676