REMEMBRANCE IN TIME - Index of

discuŃia avută cu Teodorescu. În primul rând, legionarii din exil ar fi avut informaŃii că, în
1948, în România erau programate noi alegeri, sub supraveghere internaŃională, pentru a
evita scandalul măsluirii scrutinului din 1946. Mişcarea legionară ar fi fost autorizată să
depună liste în noua conjunctură. Tocmai de aceea, Horia Sima a dat dispoziŃii
„Comandamentului pe Ńară“ să iniŃieze reorganizarea Mişcării legionare, pe judeŃe, pentru
ca, atunci când va începe campania electorală, să fie pregătită de acŃiune. InstrucŃiunile
lui Sima, aduse prin Teodorescu, recomandau o reorganizare prudentă – să se
construiască numai scheletul (şefi de judeŃe, eventual şefi de plasă), din oameni de
încredere, care să fie puşi pe liste la alegeri.
Petraşcu nu era încântat de dispoziŃiile primite, susŃinând că cei din exil nu „vedeau
optim“ realităŃile din Ńară. În primul rând, el nu dorea ca Mişcarea să-i provoace pe
comunişti (omitea totuşi că, după alegeri, autorităŃile luaseră o mulŃime de măsuri contra
membrilor organizaŃiei). În cele din urmă, la presiunea celorlalŃi participanŃi la discuŃie,
Petraşcu a acceptat să înceapă reorganizarea, dar le-a recomandat colaboratorilor să fie
foarte prudenŃi cu alegerea oamenilor 16 .
Însă Petraşcu nu a fost convins în sinea lui despre necesitatea şi, mai ales, eficacitatea
reorganizării. Tocmai de aceea a căutat un contact paralel cu Horia Sima, fiind
neîncrezător în planurile lui Teodorescu de a întemeia un serviciu de informaŃii proamerican,
pe structura Mişcării legionare. În septembrie 1947, soŃia lui Decebal-Corneliu
Andrei, italiancă de origine, a decis să se repatrieze, având în vedere situaŃia tot mai
tensionată din România. La plecare, Vică Negulescu i-a înmânat o scrisoare adresată lui
Horia Sima, în care făcea o „dare de seamă“ asupra situaŃiei politice din Ńară şi a
legionarilor. SoŃia lui Andrei trebuia să-i contacteze pe legionarii din Italia, care să
transmită lui Sima scrisoarea 17 . Nu se ştie dacă informaŃiile au ajuns la Horia Sima.
Cea mai puternică organizaŃie regrupată în 1947 a fost cea a Capitalei. Reactivarea
cuiburilor începuse anterior sosirii lui Eugen Teodorescu în Ńară, odată cu trecerea
conducerii de la Nelu Rusu la Mircea Nicolau, în martie 1947.
Cine era Mircea Nicolau? În perioada guvernării naŃional-legionare a deŃinut funcŃia de
inspector de poliŃie la Craiova, fiind arestat pentru „rebeliune“, deşi nu se afla în oraş în
21-23 ianuarie 1941. A fost condamnat la 15 ani de închisoare, ispăşind pedeapsa la
Aiud, Craiova, Văcăreşti şi Jilava. După adoptarea „pactului de neutralitate“ a fost graŃiat,
în 1946, ca urmare a unui recurs la Curtea de JustiŃie şi CasaŃie Militară. După eliberare
şi-a continuat studiile, absolvind Facultatea de Filozofie, în 1946. Între timp a reluat
legăturile cu Mişcarea legionară, vizitându-l în mai multe rânduri pe Vică Negulescu.
IniŃial, acesta nu i-a trasat nici o sarcină, discutând probleme de ordin general, dar şi
despre situaŃia Mişcării, după negocierea „pactului de neutralitate“ 18 . La 1 martie 1947
însă, Mircea Nicolau a primit de la Negulescu însărcinarea să conducă organizaŃia
Bucureşti. Nelu Rusu, care avusese această responsabilitate până atunci, era cunoscut de
autorităŃi pentru activitatea legionară, dar se arătase şi destul de inactiv în ultima
perioadă.
16 Chioreanu, Nistor, op. cit., p. 155-161.
17 ACNSAS, Fond Penal, dos. nr. 431, vol. 1, f. 34-37.
18 Ibidem, f. 50-62.
798