REMEMBRANCE IN TIME - Index of

Tito, de asemenea, avea în opŃiune o serie de alternative. Pe de o parte , războiul fiind
încă în curs, cu lupte violente în CroaŃia şi Slovenia şi prezenŃa militară fermă la Triest
sau în vestul Banatului, 20 una dintre opŃiunile încercate (la Triest, n. n.) a fost anexarea;
dar, pentru aceasta avea nevoie de acordul Moscovei. Stalin, doritor de linişte în
Peninsula Balcanică, voia în continuare să evite complicaŃiile cu britanicii, Ńinându-se de
angajamentul convenit cu Churchill (pentru Iugoslavia raportul de influenŃă era la
paritate, câte 50%). La răspunsul echivoc al Kremlinului, în sensul că populaŃia vizată
trebuie să se manifeste activ, să ceară ea modificările de frontieră, conducătorul iugoslav
a amânat chestiunea; probabil, într-o altă versiune, în consens cu liderul bulgar Dimitrov,
prevedea soluŃionarea chestiunilor prin absorbŃie, în cadrul unei confederaŃii balcanice
lărgite, despre care se cugeta intens la acea dată. 21
Despre congresul care n-a mai avut loc şi falimentul „titoismului” militant
În primăvara aceasta „fierbinte” a anului 1945 un fapt divers de la Timişoara reŃinea
atenŃia unor segmente importante ale autorităŃii publice. Se mişcau sârbii.
Sensul revendicărilor lor, în limbajul stângii comuniste româneşti, era prevestit deja
printr-un manifest programatic din 10 octombrie 1944. 22 „Tovarăşii şi fraŃii” luau
cunoştinŃă de faptul că lupta cu reacŃiunea, sinonimă cu statul român de atunci, abia
începea. Aşteptata schimbare întârziind să se facă PCR a trecut la fapte pe cont propriu,
difuzând un apel către organismele de masă ale minorităŃilor, în vederea definitivării
victoriei împotriva fascismului, a strângerii legăturilor „sincere” cu URSS, pedepsirea
criminalilor de război, reconstrucŃia economică, democratizarea Ńării etc. Consiliul
antifascist al slavilor (Антифашистички одбор Славена) din România, de fapt identic
cu stânga sârbă din Banat, îşi însuşea, declarativ şi oficial, limbajul şi opŃiunea PCR
vizând noua Românie. 23
CoerenŃa doctrinară a acestor texte ce-şi însuşeau mesajul Platformei – program a PCR
către FND sugerează că aceeaşi iniŃiativă, care a conceput FND ca un organism aflat sub
controlul PCR se afla şi la originea acestui Consiliu antifascist slav (CAS). De fapt,
înclinăm să credem că manifestul din 10 octombrie 1944 reprezenta chiar „certificatul de
20 Comandamentul Regiunii militare Voivodina era la Becicherecul Mare. Aceasta avea şi la
Timişoara un reprezentant (Miloş Şaletici), pe lângă autorităŃile statului români şi comisia
interaliată de control.
21 Vezi o abordare recentă şi documentată asupra problemei, din surse iugoslave şi sovietice, în
The Balkans in The Cold War. Balkan Federations, Cominform, Yugoslav – Soviet Conflict,
Edited by Vojislav G. Pavlović, Institute for Balkan Studies of The Serbian Academy of
Sciences and Arts, Belgrade, 2011
22 Arhivele naŃionale jud. Timiş, Fond Uniunea AsociaŃiilor Culturale Democrate Slave din
România (UACDSR), nr. 1/ 1944, f. 47. Manifest imprimat, Другови, браћо!(FraŃi, tovarăşi!),
10 octombrie 1944
23 Ibidem, f. 48 (Антифашистички одбор Славена у Румунији. Пројект платформе поднесене
од стране Централног комитета Комунистичке странке и преко Демократског народног
фронта предложен свима демократским снагама / Consiliul antifascist slav din România.
Proiectul Platformei CC al PCR către FND şi toate forŃele democratice), 10 octombrie 1944.
679