REMEMBRANCE IN TIME - Index of

Ieronim. 8 . În urma cercetărilor efectuate, s-a constatat că unii preoŃi nici nu-l recunosc
pe episcopul Ieronim ca ierarh local şi fac slujbe de sine stătător 9 . Au mai fost
dezvăluite cazuri în care anumiŃi preoŃi au fost destituiŃi doar pentru folosirea în timpul
slujbei a altei limbi decât cea slavonă 10 .
Referitor la limba în care se oficia slujba divină în R.S.S.M., în primii ani de după
război, putem constata o situaŃie confuză. Fiind parte componentă a Patriarhiei Ruse,
clerul Episcopiei Chişinăului era obligat să oficieze serviciul divin în limba slavonă,
însă majoritatea preoŃilor rămaşi în Basarabia sub ocupaŃia sovietică nu o cunoşteau şi
slujeau în continuare în limba română sau în limbile minorităŃilor naŃionale. În
administraŃia bisericească, limba de circulaŃie era rusă, care rămânea a fi necunoscută
pentru mulŃi preoŃi. Abia din 1949 erau admise unele scrisori şi plângeri redactate în
limba „moldovenească”, majoritatea fiind traduse în limba rusă. De asemenea,
slavonizarea şi rusificarea clerului şi a credincioşilor se făcea şi prin intermediul
cărŃilor de rugăciuni tipărite la Chişinău în slavona veche în 1946 11 . Impunerea forŃată a
limbii slavone şi a celei ruse în Biserica Ortodoxă din R.S.S.M. a fost unul din motivele
principale ale nemulŃumirii clerului şi a enoriaşilor faŃă de activitatea pastorală
desfăşurată de episcopul Ieronim.
Pusă în faŃa multor probe compromiŃătoare, Patriarhia Rusă, sub presiunea statului, a
fost nevoită să-l înlocuiască pe episcopul Ieronim cu episcopul Benedict Poleacov
(februarie 1947 – iunie 1948). Despre activitatea acestui episcop în cadrul eparhiei
Chişinăului nu am găsit până acum nicio informaŃie relevantă. Luând în considerare
termenul foarte scurt de păstorire şi perioada de activitate episcopală care a coincis cu
organizarea de către autorităŃile sovietice a foametei în rândul populaŃiei autohtone cu
scopul determinării lor de a accepta colectivizarea, putem presupune că autorităŃile
republicane au rămas nesatisfăcute de colaborarea lor cu episcopul Benedict. Sub
pretextul că ar fi un simpatizant al mişcării inochentiste din RSSM 12 , Patriarhia Rusă, la
insistenŃa lui P. Romenschi, îl înlocuieşte cu episcopul Nectarie Grigoriev (iunie 1948 –
9 martie 1969).
Pentru a îmbunătăŃi şi a întări raportul dintre Biserica Ortodoxă şi stat în favoarea
celui din urmă, P. Romenschii primeşte directivă de la Moscova de a se implica mai
activ în problemele interne ale Episcopiei de Chişinău. În acest scop, episcopul
Nectarie era obligat să se consulte cu împuternicitul pe problemele Bisericii Ortodoxe
Ruse înainte de a lua decizii în sferele de activitate misionară, pastorală sau liturgică.
Cu timpul, relaŃia dintre P. Romenschii şi episcopul Nectarie s-a transformat într-o
colaborare activă şi „rodnică” prezentată de către primul ca „o atitudine normală şi
8
Adresarea, a fost înregistrată cu nr. 3184, la 23.08.1946, Ibidem, f. 148.
9
ANRM, F. 3046, i. 1, d. 5, ff. 22 şi 24.
10
ANRM, F. 3046, i. 1, d. 10, f. 61.
11
Ibidem, ff. 84-85.
12
Pasat,V.I.,Православие в Молдавии. Том 1, док. № 58, сc. 278-286.
575