REMEMBRANCE IN TIME - Index of

care au încălcat legislaŃia în vigoare, nu s-ar fi putut din cauza efectelor produse de cele
două amnistii, din 1988 şi cea din 1990 (Decretul nr. 3 din 4 ianuarie 1990 privind
aminstierea unor infracŃiuni şi graŃierea unor pedepse aministia orice infracŃiune „pentru
care Codul Penal sau legile speciale prevedeau o pedeapsă privativă de libertate până la 3
ani inclusiv sau amendă”) 3 . Un alt impediment este acela al prescrierii tuturor
infracŃiunilor, România neintroducând în Codul penal imprescribilitatea crimelor de
război şi a crimelor împotriva umanităŃii aşa cum prevedea ConvenŃia ONU asupra
imprescriptibilităŃii crimelor de război şi a crimelor împotriva umanităŃii pe care
România a ratificat-o la data de 15 septembrie 1969.
Desigur că elaborarea si adoptarea unui astfel de act normativ ar ridica astăzi o serie de
probleme de drept intern si internaŃional, nemaivorbind de conjunctura politică şi de
utilitatea lui socială. Pe scurt, considerăm că un astfel de act normativ este astăzi
imposibil de adoptat. Din punct de vedere juridic, s-ar argumenta că un act normativ care
să introducă în sistemul judiciar românesc o instanŃă specială şi infracŃiuni specifice ar
încălca principiul de drept al neretroactivităŃii legii penale şi principiul de drept procesual
consfiinŃit prin art. 126 alin. 5 din ConstituŃie care interzice înfiinŃarea unor instanŃe
extraordinare. Continuarea articolului permite însă înfiinŃarea unor instanŃe speciale:
„Prin lege organică pot fi înfiinŃate instanŃe specializate în anumite materii, cu
posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii”.
Mai mult, toate aceste principii au mai fost încălcate în legislaŃia românească. O lege a
instituit o instanŃă extraordinară şi a introdus infracŃiuni noi pe care urma să le aplice
retroactiv: Legea nr. 312 din 24 aprilie 1945 pentru urmărirea şi sancŃionarea celor
vinovaŃi de dezastrul Ńării sau de crime de război.
Actul normativ care, deşi nu era în cooncordanŃă cu ConstituŃia din 1923, în vigoare la
acea dată, a trecut cu brio de Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, Curtea constituŃională de
atunci. Având în vedere caracterul neconstituŃional al legii, încă de la primul proces
întemeiat pe Legea nr. 312/1945, s-a ridicat excepŃia de neconstituŃionalitate a
prevederilor acesteia. AvocaŃii apărării, în procesul lotului Generalului Macici, au
susŃinut că măsurile penal-jurisdicŃionale excepŃionale ar fi nesocotit dispoziŃiile
constituŃiilor din 1866 şi 1923 – repuse in vigoare la 2 septembrie 1944 şi rămase
nemodificate - prin aceea că:
„1. Instituiau un tribunal excepŃional cu caracteristicile unui adevărat juriu, în
vederea judecării unor anumite infracŃiuni, imputate unor persoane mai înainte
determinate, sustrăgând astfel acele persoane de la judecătorii lor fireşti, care, pentru
membrii armatei erau judecătorii instanŃelor militare, iar pentru civili, judecătorii
instanŃelor de drept comun;
2. ÎncredinŃau atribuŃiile de acuzatori publici unor persoane din afara corpului
judecătoresc şi permiteau a se ordona arestarea de către aceşti acuzatori şi de Consiliul
de Miniştri cu încălcarea art. 14 al ConstituŃiei din 1923 şi a principiului separaŃiunii
puterilor în stat;
3 Monitorul Oficial, nr. 2, 5 ianuarie 1990.
604