REMEMBRANCE IN TIME - Index of

În continuare, ne propunem să restabilim istoricul acestor mănăstiri începând cu anul
1944 până la lichidarea lor şi desfiinŃarea comunităŃilor monahale, stabilind momente
comune şi particularizate în destinul lor tragic. Analiza funcŃionării mănăstirilor Hirova şi
Tabăra este realizată reieşind din dezvoltarea economică în perioada sovietică, situaŃia
obştii monahale şi a arhitecturii complexelor monahale, transformate în variate clădiri la
necesităŃile colhozurilor din localitate (cluburi săteşti, spitale pentru alienaŃi, orfelinate).
Tabelele anexate privind dinamica comunităŃii monahale, reducerea semnificativă a
domeniului mănăstiresc şi starea edificiilor arhitecturale vine să exemplifice situaŃia
dezastruoasă în care au ajuns aceste mănăstiri doar în câteva decenii de dominaŃie a
ideologiei ateiste.
Mănăstirea Tabăra cu hramul Adormirea Maicii Domnului este amplasată în mijlocul
localităŃii cu acelaşi nume (satul Tabăra raionul Orhei, Republica Moldova), pe malul
râului Vatici, într-un loc înconjurat de păduri. A fost întemeiată în 1779 de vătavul Darie
Carp de la Furceni 2 .
Instaurarea regimului sovietic în Basarabia (1940) a avut un impact negativ asupra
bisericii autohtone, fiind închise biserici şi mănăstiri, care au fost devastate şi privată de
bunurile acumulate. În aşa mod şi mănăstirea Tabăra în perioada primei ocupaŃii sovietice
(1940–1941) a fost deposedată de toate animalele 3 .
După dezastrul provocat timp de un an de autorităŃile sovietice, în 1941–1944,
mănăstirea Tabăra a înregistrat anumite progrese la capitolul comunitate monahală şi
dezvoltare economică. În aceşti ani, stăreŃia mănăstirii a revenit pe seama monahiei
Tamara (Maria Alenic), care s-a născut în 1901, a făcut şcoală medie, era necăsătorită, în
1931 a fost secretar, iar din 25 martie 1938 a fost numită stareŃă a mănăstirii Tabăra 4 . În
1941–1942, la mănăstire îşi căutau alinarea sufletească 64 de monahii şi 36 surori de
ascultare 5 . Peste un an, numărul lor se ridică la 75 de monahii şi 29 surori de ascultare 6 ,
fapt care exprimă convingător rolul mănăstirilor şi căutarea unui sprijin spiritual şi
material de către femeile din satele din vecinătate. Casiera mănăstirii era monahia
Neonila (Natalia Manoli), care a fost şi blagocină. Veşmântar şi ecleziarhă a fost monahia
Micdonia (Maria Ciorbă). FuncŃia de veşmântar a fost îndeplinită ulterior şi de monahia
Manefa (Maria Vulpe).
După 1944, câteva monahii ale mănăstirii Tabăra împreună cu stareŃa s-au retras
împreună cu armata în România 7 . La mănăstire au rămas 73 de maici şi 78 de surori
ascultătoare 8 , iar stăreŃia a revenit monahiei Mavra (Limari) 9 . Şi în următorul an, în 1945,
la mănăstirea Tabăra sunt documentate 151 de vieŃuitoare 10 , inclusiv 15 minore dintre
care 7 persoane intrate în mănăstire erau sub 12 ani; şapte monahi şi preoŃi-duhovnici. În
1947, odată cu declanşarea primului val al represaliilor asupra bisericii ortodoxe, numărul
monahiilor se reduce practic de trei ori, ajungând la 52 11 .
Pentru a evalua pagubele enorme cauzate de dominaŃia regimului sovietic, amintim că
cu puŃin timp înainte de război, mănăstirea Tabăra avea în posesia sa 55 de ha de pământ,
vie, livadă, grădină de zarzavat, numeroase bovine 12 . În timpul războiului, situaŃia
economică de la mănăstirea Tabăra a fost stabilă 13 . FuncŃionau cu succes atelierul de
scărmănat lâna, alesul covoarelor, de obiecte casnice. Odată cu venirea sovieticilor la
putere, mănăstirea avea în folosinŃa sa 30,5 ha pământ arabil, majoritatea măicuŃelor
lucrând pământul şi via de pe lângă casele lor 14 . Politica autorităŃilor sovietice era bazată
586