REMEMBRANCE IN TIME - Index of

economice în perioada mai-iunie 1922, de exemplu, confirma că în Caucaz (Don, Tersk,
Kuban, Stavropol, Gorsk, Daghestan, Cabardină, Karaciaevo-Cerkesk, Georgia, Armenia
şi Azerbaidjan), în pofida foametei, presiunea fiscală nu a încetat: „Printre Ńărani, nu chiar
satisfăcător, ca urmare a foametei, se desfăşoară impozitarea, generând reproşuri
puternice la adresa puterii. Trebuie precizat că în această regiune, foametea, până la
sfârşitul lunii iunie, cum se vede din sinteze, încă nu s-a încheiat şi cu atât îi este mai greu
Ńăranului sărac să achite impozitele”. „Fanatismul naŃional şi religios”, „ura seculară faŃă
de Rusia asupritoare” au fost alte realităŃi cu care s-a confruntat regimul în procesul de
sovietizare. În această perioadă, dacă în Kirghizia foametea se diminuase, în guberniile
vestice ale Siberiei situaŃia rămânea „extrem de dificilă”, zilnic decedând sute de
persoane 71 .
Sinteza OGPU pentru luna octombrie 1922 sublinia că deteriorarea atitudinii Ńăranilor
faŃă de regim era determinată de considerente exclusiv economice. Zaporojie, Nikolaev,
Podolia şi Kiev au fost incluse în categoria „regiunilor nesigure”. Colectarea forŃată a
impozitului în natură constituia cauza exclusivă a deteriorării stării de spirit şi agravării
foametei. Analiştii OGPU recunoşteau caracterul excesiv al fiscalităŃii; expresia
„condamnare la foamete” le aparŃine şi scoate în evidenŃă componenta artificială a
tragediei. Un alt factor ce aprofunda nemulŃumirea populară faŃă de impozitul în natură îl
reprezentau abuzurile comise de organele locale, care „inspiră Ńăranilor atitudinea
pesimistă faŃă de toate acŃiunile puterii sovietice şi îi subminează autoritatea acolo unde
era la înălŃime suficientă”. Erau prezentate exemple concrete: inspectorul din Pamfilovo,
gubernia Tomsk, dezbrăca contribuabilii până la piele şi îi închidea în hambare reci, dacă
aceştia nu-i asigurau prânzul; în judeŃul Kargopolsk, gubernia Vologodskaia, pentru
neachitarea impozitului, a fost arestat un sat întreg; în Altai „alimentariştii” îi băteau pe
membrii sovietelor şi ai comitetelor executive; în judeŃul BejeŃk, gubernia Tveri,
„detaşamente alimentare” utilizau bătaia în masă a Ńăranilor ş.a. 72 .
InformaŃiile operative furnizate de OGPU din Siberia pentru intervalul 9-16 noiembrie
1922 constatau aceeaşi stare de spirit deprimantă a Ńăranilor. PopulaŃia judeŃelor Tiukalin
şi Tarsk, în iarna care urma, era condamnată la foame tot din considerente fiscale:
„pâinea, ca şi în judeŃele neroditoare, în general, este puŃină şi se găseşte numai la cei
înstăriŃi, motiv pentru care, în lipsa pâinii, impozitul s-a achitat în produse din carne,
slănină, unt, adică, aproape în toate cazurile s-au măcelărit animalele şi s-au comercializat
în schimbul pâinii. Odată cu exterminarea şi vânzarea animalelor Ńăranii au fost privaŃi de
singura posibilitate de a supravieŃui în această iarnă”. Atitudinea duşmănoasă a populaŃiei
era alimentată de „anormalităŃile prea mari” şi „fenomenele ilegale” din procesul de
impozitare agricolă: cifre de control exagerate (perceperea unor cote de 10 ori mai mari
decât ceea ce s-a semănat); eludarea normelor de executare silită; aplicarea măsurilor
„prea severe” de către tribunalele revoluŃionare (pentru neplată, în 24 de ore, familii
71 G.N. Sevostianov, A.N. Saharov, I.F. Pogonii ş.a., «Совершенно секретно» Лубянка –
Сталину о положении в стране (1922-1934 гг.), Moscova, Centrul Editorial al Institutului
Istoriei Ruse al Academiei Ruse de ŞtiinŃe, 2001, vol. I „1922-1923”, partea I-a, doc. nr. 11, p.
178-179, 182, 185.
72 Ibidem, doc. nr. 16, p. 279-282.
639