REMEMBRANCE IN TIME - Index of

înscenării este faptul că Arsenescu nu aminteşte niciunde numele celorlalŃi militari
anchetaŃi alături de Dumitrache, în condiŃiile în care procesul verbal de încheiere a
cercetărilor şi sentinŃa menŃionează întâlniri conspirative şi atribuŃii specifice pentru
fiecare. Întâlnirile dintre Gheorghe Arsenescu, Nicolae Mihăilescu, Ion Dumitrache şi
ceilalŃi, consemnate în declaraŃii, reprezintă exclusiv plăsmuiri ale SecurităŃii 75 .
Un argument în plus în favoarea inexistenŃei organizaŃiei este şi faptul că cinci dintre
cei şapte militari (Costraş, Firică, Malaşincu, Mihăescu şi Mihăilescu) erau originari din
alte zone ale Ńării, sosind în Câmpulung-Muscel cu prilejul reorganizării unităŃii, timp
insuficient pentru iniŃierea şi consolidarea relaŃiilor cu Gheorghe Arsenescu, care la acea
dată se afla deja îndepărtat din armată.
Dar poate cea mai consistentă dovadă în tentativa de a expune înscenarea ne-a fost
furnizată de identificarea declaraŃiilor referitoare la contactele dintre cei şapte militari în
cursul cercetărilor. MinuŃiozitatea cu care au fost întocmite ne-a îngăduit pătrunderea
tenebrelor anchetei, probând faptul că declaraŃiile care susŃin versiunea complotului au
fost smulse de la cei în cauză prin intermediul ameninŃărilor sistematice (inclusiv cu
moartea), şantajului şi torturii extreme care i-a adus în pragul epuizării fizice şi psihice, în
anumite cazuri chiar la graniŃa nebuniei. O premeditare inteligentă sau poate chiar groaza
prelungirii indefinite a cercetărilor i-a determinat ca atunci când au fost chestionaŃi să
aştearnă în scris inclusiv situaŃiile limită în care s-au aflat:
„Între 24-26 ianuarie 1951 pe când mă aflam la beci şi Cpt. Radu Ion în camera vecină
beciului, am vorbit cu el prin uşă. [...] M-a mai întrebat [...] dacă soŃia i-a fost arestată
deoarece i s-a spus la anchetă că a fost arestată. [...] Între 10-25 ianuarie 1951 am scris un
bileŃel lt. major Mihăescu prin care îi spuneam că sunt bătut şi Ńinut în beci să spun ce
legături am avut cu Arsenescu. Îl întrebam dacă el ştie şi l-am rugat să-mi pună răspunsul
la closet [...]. Îmi spunea în el că şi el e bătut, dar nu ştie ce să spună. [...] Biletul i l-am
aruncat pe vizetă, pentru că era în camera de lângă closet şi îl văzusem odată prin geam” 76
(Ion Dumitrache).
„În ziua de 17 mai 1951 a fost adus la Jilava, în celula no. 24, unde mă aflam eu,
Dumitrache Ioan, cu care am stat împreună până la 30 mai 1951. În acest timp am
discutat următoarele: [...] a reuşit să ia legătura prin uşă cu Radu Ion şi Mihăescu
Constantin [...] şi să-i întrebe ce au declarat ei, că pe el îl bate de îl omoară şi nu ştie ce să
spună. Aceştia i-au răspuns că nu au declarat nimic. Până la urmă a trebuit să accepte
formula unei organizaŃii în legătură cu Arsenescu [...] Mi-a mai spus cum a declarat că
am fost recrutaŃi de el. [...] Mi-a mai spus cum într-o noapte a fost luat într-o maşină şi
75 Într-una din declaraŃii maiorul Mihăilescu este forŃat să admită o întâlnire cu Arsenescu la scurt
timp după arestarea lui Pavel Nicola, din 15 noiembrie 1949: „Am plecat cu Maiorul Dumitrache
şi l-am întâlnit pe Arsenescu [...]. Şi-a exprimat îngrijorarea de arestarea lui Cojocaru şi Nicola
indicând mai multă prudenŃă”. Idem, vol. 4, f. 122. Falsitatea unei asemenea afirmaŃii este uşor de
demonstrat, deoarece în intervalul 6 octombrie 1949 – 1 martie 1950 Gheorghe Arsenescu s-a aflat
ascuns în gospodăriile lui Ion Aldea şi Nicolae Bivol, pierzând complet contactul cu partizanii.
Mai mult, abia scăpat dintr-o împresurare a SecurităŃii, la 5 octombrie 1949, Arsenescu era rănit la
picior nefiind într-o condiŃie optimă pentru deplasare. Idem, dosar nr. 219, vol. 1, ff. 246-252.
76 Idem, dosar nr. 403, vol. 3, f. 190.
837