REMEMBRANCE IN TIME - Index of

pe folosirea forŃei de muncă şi a măiestriei vieŃuitoarelor de la mănăstiri. Astfel, la 31
ianuarie 1945 a fost semnat un contract între preşedintele cooperativei de consum din
RSSM, A. Kovaliov şi mănăstirile de monahii Tabora, Răciula, Vărzăreşti, Frumoasa,
Hârjauca (fiindcă aici erau cele mai numeroase şi apreciate ateliere de confecŃionare a
covoarelor şi vestimentaŃiei). Conform contractului, maicile primeau de la stat lână în
schimbul unei remunerări băneşti, o prelucrau şi confecŃionau variate articole, cele mai
solicitate fiind covoarele 15 . Statul nu putea îngădui posedarea de mănăstiri a unor terenuri
agricole semnificative, care au şi fost metodic sechestrate în folosul colhozurilor nou
formate. Astfel, în 1945, mănăstirea Tabăra stăpânea doar 20 ha de teren arabil, 1 ha
grădină, 1 ha viŃă-de-vie, în total 28 de ha de pământ; reducându-se şi numărul animalelor
(doi cai, o vacă, 4 ovine) 16 . Monahiile care trăiau în casele lor posedau pământ arabil între
0,5 şi 2 ha, grădini, livezi, ceva din ovine şi caprine, nişte păsări.
Impozitarea şi reducerea constantă a terenurilor agricole creau supărare în rândurile
clerului, nemulŃumire atestată nu numai în biserica din Moldova, dar şi Ucraina şi łările
Baltice. Din această raŃiune, pentru a calma spiritele şi a atenua consecinŃele reformelor
sale, statul sovietic a adoptat, în 1948, o lege conform căreia mănăstirile au fost eliberate
pentru un timp de achitarea impozitului pe construcŃii şi renta funciară 17 .
Armele sovieticilor, deopotrivă cu constrângerea economică, erau completate prin
calomnia clerului, dezacordul, instigarea la invidie, nesupunere faŃă de administrarea
mănăstirii etc. În acest context, sunt semnificative scrisorile şi comentariile stareŃei
Mavra (Limari) în organele de conducere pentru a limpezi situaŃia, care convenea
autorităŃilor. Astfel, în 1948 ea a scris o plângere în care a amintit că în mănăstire
funcŃionează un atelier de confecŃionare a covoarelor, dar în sat a fost organizat
intenŃionat încă un artel de aşa gen denumit „Pobeda”, unde lucrează fetele din sate, dar
au fost cooptate şi 7 ascultătoare tinere. Ea ruga să se facă o dispoziŃie conform căreia
vieŃuitoarele din mănăstire să lucreze numai în atelierul mănăstiresc, de altfel sunt create
numeroase probleme disciplinare etc. 18 , stareŃa sesizând prea bine intenŃiile de a deschide
atelierul din sat.
Lesne de înŃeles că plângerile stareŃei nu au oprit, în 1949, prima tentativă de închidere
a mănăstirii de monahii Tabăra. Astfel, din „considerentele că mănăstirile reprezintă
nucleul fanatismului religios etc.”, CC al PC (b) din RSSM, în adresarea către CC al PC
(b) al URSS, a cerut aprobarea restrângerii activităŃii bisericii şi a reducerii numărului de
mănăstiri, inclusiv şi Tabăra 19 . În situaŃia creată, organele locale sovietice au ocupat cu
forŃa câteva case-chilii ale mănăstirii Tabăra, provocând nesupunere, violenŃe, au fost
impuse impozite suplimentare; oamenii din sat, din colhozul din localitate erau trimişi să
se alimenteze la trapeza mănăstirească 20 .
La începutul anilor 1950, pe timpul stăreŃiei egumenei Sepfora (Chiriacova),
comunitatea monahală rămâne în creştere continuă, atingând cifra de 207 de persoane,
inclusiv 81 de monahii şi 126 de surori de ascultare 21 . Această dinamică pozitivă se
datorează stării anevoioase din economia Moldovei postbelice, căutarea consolării la
mănăstiri mai ales de femeile văduvite, dar şi lichidarea altor comunităŃi monahale din
Ńară, vieŃuitoarele căutându-şi refugiu în sfintele lăcaşe rămase funcŃionale. Conform
vârstei, în mănăstire era o minoră, 25 de vieŃuitoare între 18 şi şi 30 de ani, 32 de
vieŃuitoare sub 40 de ani, 35 de monahii sub 50 de ani, 12 persoane cu vârsta de 50-55 de
587