REMEMBRANCE IN TIME - Index of

În acelaşi timp, noul tip de navă americană a găsit adepŃi şi printre marinele fluviale ale
altor state, în rândul acestora înscriindu-se şi România 3 . Încă de la sfârşitul secolului al
XIX-lea, ideea construcŃiei unor nave de luptă blindate pentru flotila de Dunăre a prins
contur, întrucât în 1898 s-a votat o lege prin care se deschidea, pe seama Ministerului de
Război, un credit de 20 milioane lei, din care 4 milioane erau acordate marinei, pentru
construcŃia a două monitoare fluviale, a trei torpiloare, şi pentru procurarea armamentului
necesar acestor nave 4 .
Deşi creditului alocat prin această lege i s-a dat o altă întrebuinŃare, ideea construirii
monitoarelor nu a fost abandonată. În anul 1905, ministrul de război, generalul Grigore
Manu, a obŃinut de la guvern, pentru marină, un credit de 12 milioane lei destinat
construcŃiei de nave şi armament naval. Locotenent-comandorul Petre Demetriade, în
calitate de director al marinei în Ministerul de Război, un ofiŃer energic şi deosebit de
inimos, a dat cea mai bună întrebuinŃare acestor bani, aşa cum aprecia mai târziu, într-una
din lucrările sale contraamiralul Nicolae Negrescu 5 , comandând la şantierul naval din
Triest 4 monitoare, iar la un şantier naval din Anglia 8 vedete fluviale, nave care au
constituit prima escadră de luptă pe Dunăre a Ńării noastre.
Monitoarele, a căror construcŃie la „Stabilimento Technico Triestino” din Triest a fost
supravegheată de căpitan-comandorul Constantin Bălescu 6 , aveau următoarele
caracteristici principale: deplasament 680 tone, lungime 63 m, lăŃime 10,16 m, pescaj
maxim 1,60 m, şi o viteză de 23,1 km/oră 7 . Aceste nave erau propulsate de două motoare
cu triplă expansiune de 800 C.P. şi aveau un echipaj de 113 oameni. În ceea ce priveşte
armamentul acestor nave, date fiind misiunile specifice pe care urmau să le îndeplinească,
s-a considerat necesar să fie armate cu tunuri de calibru 120 mm şi tunuri mai mici de 47
mm. Avându-se în vedere necesitatea executării unor trageri de artilerie asupra
adăposturilor trupelor de pe maluri, ascunse prin văi sau protejate de diferite obstacole, sa
hotărât ca monitoarele să fie armate şi cu obuziere. Întreg acest material de artilerie a
fost comandat la uzinele „Skoda-Werke” din Pilsen. În calitate de preşedinte al comisiei
de supraveghere, căpitan-comandorul Bălescu a fost trimis la Pilsen pentru a urmări
procesul de fabricaŃie a tunurilor şi cuiraselor tunurilor, care urmau să înzestreze
monitoarele. Din Jurnalul comisiei de recepŃie a marinei aflăm că la 1 martie 1906 a fost
recepŃionat un prim lot de armament necesar monitoarelor, format din 3 tunuri de 120
mm, 2 obuziere de 120 mm şi 4 tunuri de 47 mm 8 . La aceeaşi uzină din Pilsen a fost
comandată şi pulberea necesară muniŃiei armamentului monitoarelor, în legătură cu care
se fac precizări într-o corespondenŃă din toamna anului 1906, între reprezentanŃii uzinei
„Skoda” şi Ministerul de Război român 9 . La începutul anului 1907, construcŃia părŃilor
3
Lt.Cdor Ion Bălănescu, Răsboiul naval pe înŃelesul tuturor, Bucureşti, 1915, pp. 48-49.
4
X X X, Monitorul Oficial, nr. 42 din 27 mai-8 iunie 1898, p. 1466.
5
C.A. Nicolae Negrescu, Rolul marinei în războiul pentru întregirea neamului şi recompensa
finală, Bucureşti, 1920, p. 162.
6
X X X, Revista marinei, nr.4/1929, pp. 3-5.
7
X X X, Calendarul maritim /1914, pp. 256-257.
8
Arh. M.Ap.N. fond DirecŃia V marină, dosar 78/1906-1907, fila 521.
9
Arh. M.Ap.N. fond DirecŃia V marină, dosar 74/1908-1911, fila 238.
612