REMEMBRANCE IN TIME - Index of

„Nu a existat nici o organizaŃie subversivă şi nu am luat parte la nici o şedinŃă
conspirativă. Am fost forŃat să declar cele ce am scris la cercetările preliminare. […] Nu
l-am cunoscut pe Arsenescu şi nu cunosc activitatea lui” 64 (Atanasie Firică).
„Nu cunosc nici o organizaŃie subversivă şi nu mi-a propus nimeni să intru într-o
organizaŃie contrarevoluŃionară. […] La cercetări am fost pus în grea situaŃie, la
închisoare, să declar cele ce am declarat. […] La închisoare ne-am întrebat fiecare ce am
declarat. Eu nu am spus minciuni, dar ceilalŃi au arătat numai minciuni, fiind forŃaŃi să
arate ceva” 65 (Gheorghe Malaşincu).
ReacŃia procurorului militar în faŃa acestor declaraŃii a fost că „faptele adevărate sunt
cele arătate de către acuzaŃi la primele cercetări, iar în instanŃă acuzaŃii au negat, după ce
s-au pus de acord la închisoarea Jilava, crezând că prin aceasta îşi uşurează situaŃia şi
scapă de sancŃiuni” 66 . Mai mult, invocând drept circumstanŃă agravantă calitatea de
militari a inculpaŃilor, a solicitat pedeapsa capitală pentru Ion Dumitrache, Nicolae
Mihăilescu, Ioan Radu şi Constantin Mihăescu, iar pentru ceilalŃi pedeapsa maximă
prevăzută de articolul 209 partea a III-a Cod Penal 67 . „Apărarea” a fost asigurată de către
avocaŃi din oficiu, dar pledoariile acestora au fost departe de a susŃine interesele celor din
boxă 68 . Ultimul cuvânt oferit acuzaŃilor nu a modificat un verdict dinainte stabilit 69 . Deşi
negarea în bloc a declaraŃiilor din anchetă ar fi trebuit să conducă la reluarea cercetărilor,
instanŃa a ignorat evidenŃa. Astfel, la 6 august 1951, prin sentinŃa nr. 1164, din vina de a
se fi „constituit şi participat la organizaŃiuni de tip fascist, politice şi paramilitare”, cu
activităŃi specifice în această speŃă, cei şapte au fost condamnaŃi după cum urmează: Ion
Dumitrache şi Nicolae Mihăilescu la moarte, Ioan Radu la 25 de ani muncă silnică,
Constantin Mihăescu şi Gheorghe Malaşincu la 20 de ani muncă silnică, Constantin
64 Ibidem, f. 48.
65 Ibidem, f. 49-50.
66 Ibidem, f. 66 verso.
67 La articolul 209, partea a III-a, Codul Penal în vigoare la acea dată prevedea: „Se pedepsesc cu
muncă silnică de la 15 la 25 de ani şi degradare civică de la 5 la 10 ani, cei care iniŃiază,
organizează, activează sau participă la organizaŃiuni de tip fascist, politice, militare sau
paramilitare”. Codul Penal al Republicii Populare Române adnotat, Editura de Stat, 1948, p. 269.
68 Redăm, spre exemplificare, rezumatul pledoariei avocatului David Zaitman „în favoarea”
maiorului Dumitrache: „[…] în faza trecerii de la capitalism la socialism, lupta de clasă se ascute
[…] şi […] duşmanul de clasă caută să se servească de elementele slabe care cad victimă
elementelor exploatatoare […] Astfel fostul maior Dumitrache, deşi fiu al clasei muncitoare, dar
rătăcit, lipsit de educaŃie şi de nivel politico-ideologic a putut fi convins de duşmanul poporului
muncitor. El a greşit, la cercetări a recunoscut [sic!], iar în faŃa instanŃei a căutat să nege
[…]”.A.C.N.S.A.S., fond Penal, dosar nr. 403, vol. 2, f. 66 verso.
69 Ultima reacŃie în faŃa instanŃei apare ca o încununare a dramatismului, o ultimă încercare de a
evita fatalitatea, reliefând teama şi zbuciumul sufletesc al acuzaŃilor: „Dumitrache Ion arată că
dezbrăcat de orice haină are conştiinŃa împăcată că a spus adevărul în instanŃă […] Se gândeşte la
cele două fetiŃe ale sale, la mama lui care nu ştie carte şi la tatăl său, lăutarul din Godeni […].
Mihăilescu Nicolae susŃine că a declarat adevărul în instanŃă, că nu a denunŃat datorită educaŃiei
sale burgheze din liceul militar Mânăstirea Dealului-Târgovişte, unde […] profesorii îi puneau să
se închine la mormântul lui Mihai Viteazul foarte des, dar niciodată nu i-au dus să viziteze vreo
fabrică unde lucrează muncitorii”. Ibidem, f. 67 verso.
835