REMEMBRANCE IN TIME - Index of

din regiunile înfometate ale Rusiei, organizarea detaşamentelor alimentare care să
acopere guberniile Omsk, Altaisk şi Semipalatinsk – câte unul a câte 100 de membri
fiecare din cele 200 de raioane. Totalul – 20.000 de membri, a căror activitate de
rechiziŃionare să fie susŃinută, „în caz de necesitate”, de forŃe regulate ale armatei. Pâinea
Ńăranilor răsculaŃi, executaŃi fără nici un proces, era confiscată şi distribuită celor care
susŃineau regimul. La 20 iulie 1920 Lenin semna decizia Consiliului Comisarilor
Poporului de consolidare a forŃelor de rechiziŃionare a cerealor din Siberia cu încă 6.000
de muncitori, „predarea totală a surplusului de pâine” urmând să fie asigurată prin
trimiterea unui număr de 900 de baionete şi 300 de săbii 26 . Numărul mare al unor astfel
de instrucŃiuni şi decizii denotă presiunea exercitată de la centru către periferie,
responsabilizarea solidară generalizată a colectorilor locali şi a Ńăranilor aflaŃi „sub
influenŃa politică negativă a elementelor kulăceşti”.
Motivul principal al rezistenŃei din Siberia Occidentală era teama de foamete. După
arestarea şi interogarea unui număr de 15 Ńărani care au participat la o adunare în plasa
Abatsk, şeful miliŃiei raionale raporta Biroului Politic al JudeŃului Işimsk rezultatul
anchetei şi evaluarea sa: „împuterniciŃii organelor de aprovizionare au ordonat
confiscarea tuturor cerealelor, atât a seminŃelor pentru campania agricolă a anului 1921,
cât şi a celor alimentare. CetăŃenii sunt îngrozitor de neliniştiŃi de aceste ordine în vederea
foametei. Starea de spirit în raion este extrem de acută. Pâinea se scoate toată, până la
ultimul bob. CetăŃenii sunt agitaŃi. Organele de aprovizionare acŃionează neserios. Vă rog
să vă deplasaŃi pentru rezolvarea la faŃa locului. ConsecinŃele vor fi foarte triste,
anticipând revolte”. Un mijloc draconic de colectare consta în aplicarea sancŃiunilor
colective. Cităm din ordinul nr. 69 al Comitetului Executiv al Sovietelor Işimsk, din 1
ianuarie 1921, către toate autorităŃile implicate în campania de colectare: „în toate
cazurile în care se depistează ascunderea pâinii de către un cetăŃean al comunităŃii, se va
confisca pâinea întregii comunităŃi, fără nicio limită” 27 .
Potrivit procesului-verbal al organizaŃiilor sovietice din gubernia Tambov, din 21 iulie
1919, afectată deja de foamete la acea dată, activiştii de partid recunoşteau că dacă ar fi
avut la dispoziŃie cerealele din Siberia, Don şi Ucraina nu ar mai fi fost nevoiŃi „să ia
ultimul funt de pâine Ńăranului”. Dintr-un raport de la sfârşitul anului 1919 rezultă că
statul obŃinea aproape exclusiv toate cerealele prin confiscări, prin detaşamentele
constituite conform unor planuri concrete. Izolarea asigura succesul expediŃiilor punitive:
„De regulă detaşamentele acŃionau dinspre periferia spre centrul fiecărui judeŃ, pentru a
nu permite trecerea pâinii dintr-un judeŃ în altul; pe toate drumurile au fost instalate
pichete, pentru a elimina posibilitatea trecerii pâinii în interiorul judeŃului”. Aceste
detaşamente confiscau întreg surplusul anual. PerfecŃionarea mecanismului de preluare
forŃată este redată astfel: „Dacă după sistemul din anul trecut Ńăranul putea să refuze,
deoarece nu risca nimic, anul acesta situaŃia lui s-a schimbat, deoarece riscă toată pâinea
şi toate vitele pe care le deŃine”. Asemenea rechiziŃii în masă erau însoŃite de ciocniri şi
26 Ibidem, p. 33-34, 36-37, 40-42.
27 V.I. Şişkin, За советы без коммунистов…, op cit., p. 79, 90.
628