REMEMBRANCE IN TIME - Index of

Liberalizarea regimului sovietic nu s-a lăsat mult aşteptat nici în RSSM. Chiar dacă,
1955, la Chişinău îşi face apariŃia o lucrare consacrată deja formării „naŃiei socialiste
moldoveneşti” 80 , iar în 1958, cel de-al doilea volum al lucrării Istoria Moldovei, mai
rezervat în declaraŃii propagandistice 81 , în raport cu primul volum, şi elaborarea
concepŃiei despre „poporul moldovenesc”, distinct de poporul român şi vorbitor de
„limbă moldovenească” este considerat încheiată, aceasta nu împiedică activizarea vieŃii
ştiinŃifice din cadrul Institutului de Istorie, Limbă şi Literatură, aflat sub tutela partidului.
Deşi Hruşciov considera că „libertăŃii istoricului” îi trebuiau impuse limite politice din
considerentul că acesta risca să deducă concluzii din documente de arhive care nu
conveneau sub raport politic partidului, totuşi aceasta nu i-a împiedicat pe unii istoricii să
vadă lucrurile nu doar din prismă ideologică. Astfel, un şir de colaboratori ştiinŃifici,
printre care şi medievistul Demir Dragnev, au posibilitatea să lucreze în arhivele de la
Moscova, Sankt Petersburg, Kiev, Odesa, şi chiar Bucureşti, Sofia şi Varşovia 82 ,
aducându-şi prinosul prin scoaterea din anonimat a unor importante documente.
În acelaşi timp, în 1958, drept rezultat al desfăşurării unor ample acŃiuni privind
reorganizarea Filialei Moldoveneşti a AŞ a URSS în Academia de ŞtiinŃe a RSS
Moldoveneşti 83 , care într-un final a fost inaugurată la 2 iule 1961, preşedinte devenind
acad. I. Grosul (1961–1976), Institutul de Istorie, Limbă şi Literatură este divizat în
Institutul de Istorie şi Institutul de Limbă şi Literatură 84 .
O caracteristică a perioadei hruşcioviste în Moldova sovietică Ńine de „încălzirea”, în
1958, a relaŃiilor cu România „... chiar N. Mohov merge la Bucureşti, se organizează şi o
conferinŃă cu acest generic Vekovaia Drujba..., vin doctoranzi, însă toŃi erau pătrunşi de
marxizm şi atitudine de clasă” 85 . La fel, au loc manifestări ştiinŃifice şi la Chişinău la care
participă 10 savanŃi de la „Insitutul de Istorie a Culturii Materiale a Academiei Republicii
Populare Române”, pentru cazarea cărora, pe o durată de 5 zile s-au cheltuit 30 000 de
ruble 86 .
În 1959, odată cu publicarea lucrării consacrate constituirii statului moldovenesc,
elaborată de N. Mohov, istoricii de la Institutul de Istorie se pregătesc pentru o serie de
manifestări consacrate jubileului de 600 de ani de la formarea statului moldovenesc,
precum şi a 150 de ani de la „alipirea Moldovei (deci, nu a teritoriului dintre Prut şi
Nistru) la Rusia”.
În acelaşi timp, istorici de la Chişinău, în baza unor noi materiale documentare,
continuă să prezinte referate la congrese şi simpozioane internaŃionale din România.
Astfel, la împlinirea a 100 de ani de la înfiinŃarea UniversităŃii Al. I. Cuza din Iaşi, o
delegaŃie de istorici şi scriitori de la Chişinău participă la una din şedinŃele ştiinŃifice
consacrate acestui eveniment 87 . Drept rezultat se stabilesc colaborări ştiinŃifice a unor
istorici de la Chişinău cu istoricii de la Iaşi – L. Boicu, I. Caproşu, Al. Zub, N. Grigoraş,
Gh. Platon ş. a. şi cei de la Bucureşti – A. OŃetea, P.P. Panaitescu, Al. GonŃa, Şt.
Ştefănescu, N. Stoicescu, Ş. Papacostea, D. Berdinei, M. Berza, P. Cernovodeanu ş.a. 88 ,
precum şi un schimb reciproc de materiale ştiinŃifice.
Înviorarea gândirii istorice, însă nu a durat mult timp. La 9 martie 1957 ea a fost
întreruptă de constituirea unei noi limite de cercetare: în primul rând, a fost de facto
discreditată posibilitatea necoincidenŃei tezelor teoretice şi practicii construcŃiei
socialiste, mai exact, posibilitatea deformării prevederilor teoretice pe parcursul
731