REMEMBRANCE IN TIME - Index of

CAMPANIA DE ÎNCHIDERE A
MĂNĂSTIRILOR DIN MOLDOVA SOVIETICĂ
(1944–1962)
Ion XENOFONTOV 1
Dimensiunile problemei. Potrivit istoricului englez Timothy Ware „specific
ortodoxiei este tradiționalismul, acel aer arhaic, hotărârea ei de a rămâne credincioasă
trecutului în sensul unei continuități cu biserica străveche” 1 . Această pietate colectivă față
de tradițiile spirituale a fost considerată de propaganda bolșevică drept opiu al societății –
religia și biserica fiind incluse în categoria inamicului intern și extern ai Uniunii
Sovietice. La 20 ianuarie 1918 în URSS a fost declarată separarea Bisericii de Stat și
drept urmare s-au intensificat acțiunile politico-ideologice, economice ale autoritățile
sovietice, care au tins să lichideze în totalitate dimensiunea spirituală a cetățenilor
sovietici. Articolul 124 din Constituția sovietică (1936) garanta dualismul religios-politic
„libertatea conștiinței și exercitarea cultelor religioase și în același timp libertatea
propagandei antireligioase” 2 . În urma „campaniilor active în favoarea ateismului” în anii
1960, în Uniunea Sovietică numărul lăcașelor de cult s-a redus de la 20 de mii la 7 mii,
iar a mănăstirilor de la 87 la 17 și a seminarelor de la 8 la 3 3 . În percepția regimului
comunist, obștile monahale constituiau focare de spiritualitate și de rezistență a limbii și a
conștiinței naționale românești împotriva politicii de deznaționalizare și rusificare 4 . În
acest context, mănăstirile din Basarabia anexată de URSS au fost supuse unei ample
campanii de intimidare, deznaționalizare, de distrugere a obștii monahale etc. Din
perspectiva liderilor comuniști „orice refacere completă a societății impunea eradicarea
religiei și distrugerea bisericilor” 5 . Biserica dispunea de bogate resurse economice, avea
un puternic prestigiu social și era, evident, un concurent important al statului sovietic,
aceasta dorind să schimbe credința religioasă în una de partid. Era bine cunoscut
sloganul comunist al perioadei respective: „Pentru a fi un bun comunist, trebuie să fii un
bun ateist”. Liderul Uniunii Sovietice, Nikita Hrușciov, a declarat că poporul sovietic va
intra în comunism „fără popi și bețivani”. Iar pentru a realiza acest obiectiv se organizau
întruniri regizate ale „poporului truditor” la care se declara lichidarea lăcașelor sfinte 6 .
Instituțiile de cult, clerul, simbolurile creștine au fost profanate și marginalizate. Practica
de aici a fost ulterior aplicată de autoritățile sovietice în RSS Moldovenească.
1 Institutul de Studii Enciclopedice al Academiei de ŞtiinŃe a Moldovei, Republica Moldova.
840