REMEMBRANCE IN TIME - Index of

isericilor, interzicerea strângerii banilor pentru reparaŃia bisericilor, interzicerea de a
face slujbe în casa oamenilor, interzicerea de a bate clopotele, interzicerea de a sluji în
zilele lucrătoare, intimidarea preoŃilor prin acuzaŃii false de huliganism, confiscarea
documentelor oficiale ale preoŃilor etc. 32 . Însă, datorită relaŃiei prestabilite de mai mulŃi
ani dintre Biserica Ortodoxă şi statul sovietic, arhiepiscopul Nectarie era dispus să
colaboreze în continuare cu autorităŃile laice în privinŃa ridicării culturii şi a conştiinŃei
ateiste în rândul populaŃiei autohtone.
Paralel cu represiunile statului împotriva religiozităŃii populaŃiei din R.S.S.M.,
conducerea Bisericii Ruse, fiind presată de stat, înăsprea condiŃiile de activitate
liturgico-sacramentală a preoŃilor. Astfel, într-o circulară a lui Nectarie, adresată în
1959 tuturor protopopilor şi egumenilor din eparhia sa, se recomandă să nu se instaleze
crucifixe la intersecŃii, locuri publice şi fântâni. Cele existente se impuneau a fi
evacuate în cimitire. Aceste acŃiuni trebuiau să fie executate împreună cu autorităŃile
locale. De asemenea, se interzicea oficierea slujbelor în faŃa fântânilor şi a
crucifixelor 33 . Într-un alt document emis în acelaşi an de Cancelaria Patriarhiei
Moscovei şi adresat tuturor eparhiilor, se interzice ca persoanele sub 18 ani să slujească
în altar. Se aminteşte că prin legea din 1929 sunt interzise slujbele religioase în locurile
publice. Se interziceau vizitele preoŃilor în casele credincioşilor la sărbătorile de Paşti şi
de Crăciun. De asemenea, se interzicea efectuarea de rugăciuni la gospodăriile
oamenilor din mediul rural, dacă nu aveau avizul autorităŃilor locale. În aceeaşi ordine
de idei, se interzicea închirierea caselor şi apartamentelor de către preoŃi, în scopul de a
oficia slujbe religioase. Erau interzise şi acŃiunile de caritate, oricare ar fi forma lor 34 .
Cei care încălcau aceste prevederi erau pasibili de răspundere penală şi depunere din
treapta preoŃiei.
De asemenea, în 1959, represiunile sovietice au vizat şi bastioanele spiritualităŃii
ortodoxe naŃionale din R.S.S.M. – mănăstirile basarabene. Arhiepiscopul Nectarie, fără
nicio obiecŃie, a aprobat decretul emis de către Consiliul de Miniştri al R.S.S.M la 5
iunie 1959, prin care se ordona închiderea a mai multor mănăstiri. Pentru lichidarea
acestor lăcaşuri sfinte, ierarhul a creat o comisie, compusă din membrii administraŃiei
eparhiale. Această comisie se ocupa atât cu pregătirea psihologică a vieŃuitorilor din
mănăstirile vizate pentru desfiinŃare, cât şi cu gestionarea averii lăsate după lichidarea
complexelor monahale. ApariŃia membrilor acestei comisii la vreo mănăstire era un
semn sigur că ea va fi închisă, iar clădirile ei - predate autorităŃilor locale. De obicei,
această decizie era întâmpinată cu resemnare din către stareŃii şi egumenii care nu
îndrăzneau să încalce votul ascultării. Orice revoltă din partea lor era catalogată atât ca
o manifestare antisovietică, deci antistatală, cât şi ca o încălcare a canoanelor bisericeşti
care se referă la subordonarea ierarhică. Numai într-un singur caz, la mănăstirea
32 ANRM, F. 3046, i. 1, d. 93, ff. 55-57.
33 ANRM, F. 3046, i. 1, d. 105, f. 22.
34 Ibidem, f. 24.
581