REMEMBRANCE IN TIME - Index of

Nicola Pavel atunci când fără să-l întreb eu mi-a vorbit despre Arsenescu, lăsând impresia
că îl simpatizez” 52 .
Un moment important în evoluŃia cercetărilor s-a consumat când maiorul Dumitrache a
admis contactul cu Gheorghe Arsenescu, din toamna lui 1948 53 . Foarte posibil, acest fapt
a motivat suplimentar anchetatorii, accentuând suspiciunea şi hotărârea de a demasca
„complotul”. Debutul noului an, 1951, a adus cu sine şi cedarea aproape integrală 54 . Deşi
fracturată de momente de revoltă interioară, concretizate în afirmaŃii opuse versiunii
anchetatorilor, teoria „complotului” este prezentă în majoritatea declaraŃiilor începând cu
data de 26 ianuarie 1951, semn al atingerii limitei de rezistenŃă sub presiunea violenŃei
extreme 55 . Astfel, până în martie anchetatorii au smuls suficiente documente
compromiŃătoare, apropiind finalul anchetei.
Din decembrie 1950, utilizând mijloace ingenioase şi profitând de neglijenŃa organelor
de pază, deŃinuŃii au reuşit să comunice în arestul de la Uranus. De asemenea, în mai
1951, după smulgerea declaraŃiilor compromiŃătoare, au fost transferaŃi la Jilava unde,
intenŃionat sau dintr-o eroare administrativă, Dumitrache şi Mihăilescu au fost încarceraŃi
în celula nr. 24, prilej cu care au putut discuta întreaga situaŃie. Concomitent, maiorii au
putut comunica şi cu ceilalŃi cinci militari, în timpul ieşirilor la aer. Fiind interogaŃi şi în
legătură cu aceste contacte, ulterior au fost acuzaŃi că s-ar fi pus de acord în vederea
negării învinuirilor în faŃa instanŃei 56 .
În mod oficial, cercetările s-au definitivat la 20 iunie 1951. Procesul verbal de încheiere
sintetizează exclusiv sarabanda declaraŃiilor care admit existenŃa „complotului”. Pe scurt,
conform acestui document, maiorul Dumitrache ar fi luat legătura cu Gheorghe
Arsenescu care l-a însărcinat cu „munca de cunoaştere a elementelor” favorabile din
unitate. Mai departe Dumitrache l-a racolat pe căpitanul Radu Ioan, alături de care i-a
racolat ulterior pe Mihăescu, Costraş, Firică şi Mihăilescu. Împreună cu aceştia, prin
intermediul lui Miron Grigore, ar fi participat la o a doua întâlnire cu Arsenescu „pe un
teren viran de lângă Şcoala Normală din Câmpulung Muscel”, unde au discutat despre
„planul ce urma să-l pună în aplicare în momentul când izbucnea războiul, plan care avea
ca obiective ocuparea instituŃiilor publice din oraş [!] de către maiorul Dumitrache cu
52 Ibidem, f. 42.
53 Idem, vol. 3, f. 46.
54 Exasperat de insistenŃa anchetatorilor, maiorul Dumitrache încă declară la 11 ian 1951: „Nu mai
am nimic de spus în problema Arsenescu. În cazul în care se va dovedi că am mai avut vreo
întâlnire sau vreo legătură cu Arsenescu, cer să mi se aplice legea 16.” Ibidem, filă nenumerotată.
SituaŃia limită este relevată şi de faptul că tot în această zi, 11 ianuarie, Dumitrache acordă nu mai
puŃin de nouă declaraŃii cu un fond identic, singurele variabile fiind elementele de formă.
55 La 26 ianuarie 1951 căpitanul Ioan Radu oferă o declaraŃie în care admite existenŃa unei
veritabile organizaŃii în cadrul unităŃii, cu funcŃii şi misiuni specifice pentru fiecare dintre cei şapte
militari anchetaŃi. Idem, vol. 5, ff. 97-98. O lună mai târziu, pe parcursul unei singure zile - 23
februarie, plutonierul Costraş semnează nu mai puŃin de trei declaraŃii succesive, negând şi
admiŃând, pe rând, existenŃa organizaŃiei. Idem, vol. 7, ff. 113-115.
56 DiscuŃiile cu Dumitrache au fost relatate de către Mihăilescu cu o acribie care denotă spaima
produsă de anchetă, în acest scop fiind readus în faŃa organelor de cercetare în iunie 1951. Idem,
vol. 2, f. 5; vol. 4, ff. 222-223, 312-320.
832