REMEMBRANCE IN TIME - Index of

Aceste două mari grupări de forŃe au acŃionat potrivit Planului de întrebuinŃare a
Marinei Militare la începutul ostilităŃilor, şi modificărilor ulterioare aduse în cursul
războiului, potrivit fazelor de desfăşurare a operaŃiunilor pe Frontul de Est.
ForŃele sovietice 27 realizau o superioritate absolută, care le permitea să dezvolte
operaŃiuni ofensive. Marina sovietică dispunea de nave cu un deplasament total de peste
200.000 tone şi tunuri de la calibru de 302 mm la 20 mm, totalizând peste 700 guri de
foc. Navele sovietice aveau la bord un număr însemnat de mine şi de torpile. În acelaşi
timp, marina română, dispunea de doar 28.000 tone, iar numărul tunurilor, înglobând
toate calibrele, de la 150 mm la 20 mm, abia ajungea la 120 guri de foc.
ForŃele navale şi de litoral româneşti, existente la Dunăre şi mare, în afară de
inferioritatea lor numerică faŃă de forŃele sovietice, mai prezentau o serie de dificultăŃi din
punct de vedere calitativ, în sensul că majoritatea navelor, fiind vechi şi uzate, nu mai
corespundea cerinŃelor războiului. Mijloacele de dragaj erau insuficiente şi incomplet
echipate, ceea ce limita foarte mult întrebuinŃarea forŃelor navale în zonele succeptibile de
a fi minate. La acestea se adăugau lipsurile mari în aviaŃia maritimă.
DisproporŃia dintre cele două marine scoate în evidenŃă greaua misiune a forŃelor
române, care s-au găsit, din prima zi de război, singură în faŃa flotei sovietice. Cu
mijloacele modeste de care dispunea, trebuia să-şi apere litoralul, să asigure transporturile
aliaŃilor în Marea Neagră, să îndeplinească alte misiuni la fel de importante şi dificile. De
menŃionat că, până la căderea Sevastopolului, toate misiunile de luptă, toate acŃiunile din
Marea Neagră au fost executate, exclusiv, cu mijloacele marinei române 28 .
Sovieticii au avut sectorul fluvial foarte bine organizat şi bine dotat, sub toate raporturile 29 .
Puncte fortificate foarte tari, prevăzute cu multă artilerie de calibru mare, pe care s-a sprijinit
întreaga apărare sovietică pe fluviu, fuseseră organizate la Reni şi Vâlcov.
Zona Giurgiuleşti – Reni a constituit pivotul întregii apărări a Dunării de Jos. Dat fiind
importanŃa acestei zone, sovieticii au organizat, din timp, importante lucrări din beton, şi
au instalat artilerie de calibru mare. De asemenea, au menŃinut în zonă trei monitoare tip
„Martinof” şi un număr apreciabil de nave rapide, vedete, şalupe armate etc.
De la Reni la Ceatalul Ismail, sovieticii au avut, în tot lungul Dunării, mijloace de
observare şi supraveghere protejate de artilerie foarte puternică.
La Ismail, inamicul a avut forŃe numeroase, dispozitivul trupelor de uscat fiind întărit cu
şlepuri şi ambarcaŃiuni uşoare – vedete, tancuri amfibii – ceea ce ducea la concluzia că, în
regiunea Ismail – Chilia Nouă, acesta era organizat ofensiv. Pentru acelaşi motiv, a avut
în zonă trei monitoare, dintre care două de tip „Udarnic”, blindate, cu tunuri de 130 mm.
Între Cartal, Ismail şi Chilia Nouă au fost dispuse numeroase aerodromuri principale şi
secundare, foarte aproape de zona de luptă, cu centrul de comandă şi aprovizionare la
Ismail.
27 ibidem, p. 29.
28 Până în toamnă, în Marea Neagră sosesc nave uşoare germane şi italiene: 6 vedete torpiloare şi 8
vedete dragoare germane; 5 submarine de 36 tone., 4 vedete M.A.S. şi 4 şalupe italiene. În luna
februarie 1943 au mai sosit 3 submarine germane de 250 t, iar la sfârşitul anului încă 3 astfel de
nave.
29 Jipa Rotaru, Ioan Damaschin, op. cit., pp. 53-54.
617