REMEMBRANCE IN TIME - Index of

DESCHIDEREA ECONOMICĂ A ROMÂNIEI
SPRE OCCIDENT ŞI CRIZA DATORIEI
EXTERNE DIN ANII ‘80
Liviu łĂRANU 1
La 7 decembrie 1972, Nicolae Ceauşescu semna Decretele nr. 493 şi 494 pentru
aderarea României la Acordul privind FMI şi BIRD. În expunerea de motive a ambelor
decrete se arăta că aderarea României la cele două instituŃii specializate ale ONU în plan
financiar internaŃional era în acord cu „politica de largă colaborare internaŃională pe toate
planurile” şi că „România doreşte să-şi aducă contribuŃia la dezvoltarea şi promovarea
comerŃului şi cooperării economico-financiare între state şi la perfecŃionarea sistemului
monetar internaŃional”.
Zece ani mai târziu, în 1982, România încheia, de urgenŃă, un acord „stand by” cu
FMI pentru a-şi salva credibilitatea în faŃa băncilor occidentale creditoare, care-i tăiaseră
toate liniile de finanŃare încă din 1981. Din acest moment deschiderea României către
Occident începea să fie problematică.
La 40 de ani de la aderarea României la FMI şi la 30 de la criza din anii 1981 şi 1982,
cercetarea acestor momente de istorie nu doar economică, ci şi politică, rămâne doar la
stadiu incipient. Cum au decurs negocierile cu FMI şi ce au acceptat liderii de Bucureşti
este puŃin cunoscut astăzi, ca şi implicaŃiile pe termen lung asupra economiei şi societăŃii
româneşti ale acelui acord din 1982.
Pentru întreaga perioadă comunistă din România, din punct de vedere economic,
intervalul 1976-1989 delimitează declinul şi criza profundă în care intră nu doar
economia ci întreg sistemul social şi politic al Ńării. Premisele acestui impas au fost
identificate de istorici, politologi, sociologi ş.a. în sistemul de comandă centralizat din
economie şi creşterea extensivă din domeniul industrial, neglijând eficienŃa,
profitabilitatea şi calitatea. Cu certitudine, cauzele sunt însă mult mai numeroase, între
acestea numărându-se, chiar şi în acele vremuri, dificila situaŃie financiară a Ńării.
După cum se ştie comerŃul exterior al unei Ńări este un indicator important asupra
sănătăŃii economiei acelui stat iar echilibrul extern reprezintă o componentă importantă a
echilibrului economic general. łările din blocul comunist, departe de a sfida această
regulă, au încercat în funcŃie de contextul general să obŃină tocmai un asemenea gen de
echilibru.
1 Consiliul NaŃional pentru Studierea Arhivelor SecurităŃii, Bucureşti, Romania.
786