REMEMBRANCE IN TIME - Index of

prezumtivele alegeri libere, în 1948. Însă semnalele din România nu duceau la o astfel de
perspectivă, dimpotrivă. OpoziŃia fusese scoasă în afara legii, iar principalii lideri ai săi,
în frunte cu Iuliu Maniu, erau după gratii la sfârşitul anului 1947. Aşadar, reorganizarea
Mişcării legionare trebuia redirecŃionată, în eventualitatea unei confruntări directe cu
regimul. Nu de şefi ai judeŃelor care să fie pe liste era nevoie, ci de conducători ai
cuiburilor radicale, care să organizeze rezistenŃa împotriva măsurilor guvernamentale,
când va fi nevoie. Era Mişcarea legionară capabilă să realizeze aşa ceva, după doi ani de
inactivitate şi control din partea Ministerului de Interne, ca urmare a „pactului de
neutralitate“?
După a doua venire în Ńară a lui Eugen Teodorescu, în noiembrie 1947,
„Comandamentul pe Ńară“ a decis ca, în paralel cu activitatea informativă, să iniŃieze şi o
„activitate subversivă“. Era clar pentru toată lumea că odată cu organizarea serviciului de
informaŃii pro-american se încheia politica de neutralitate, iar dacă autorităŃile
descopereau una dintre activităŃi – de „spionaj“ sau „subversivă“ – începeau arestările.
Responsabilitatea mobilizării cuiburilor cu potenŃial de „luptă“ i-a revenit lui Nistor
Chioreanu, care mai avusese această responsabilitate şi în 1944-1945, după paraşutarea
echipelor din Germania. Chioreanu a dat dispoziŃii ca legionarii implicaŃi în această
activitate să fie organizaŃi în echipe de 3-4 persoane, care să fie pregătite pentru a intra în
acŃiune oricând le va cere. Însă, ca şi în 1944-1945, legionarii din cuiburile pregătite
pentru rezistenŃă nu aveau armament, fiindu-le recomandat să se descurce cum pot 23 . În
1947, Decebal-Corneliu Andrei a aflat că exista un depozit de armament şi muniŃii
necunoscut de autorităŃi undeva lângă Ploieşti. Vică Negulescu l-a trimis să verifice, însă
nu a descoperit nimic. De asemenea, şefii din „Comandamentul pe Ńară“ au fost înştiinŃaŃi
de Şerban Secu că ar exista unul sau două aparate de telegrafie fără fir ascunse într-o
localitate din Transilvania. De asemenea, după căutări, nu s-a descoperit nimic.
„Comandamentul“ nu mai avea nici resurse pentru a falsifica documente de identitate,
acŃiune vitală pentru o activitate ilegală. Întrebat de Gabriel Bălănescu despre această
problemă, Vică Negulescu l-a sfătuit să se descurce cum poate 24 . SituaŃia era mai critică
decât în primăvara anului 1945, când, la sosirea lui Petraşcu în Bucureşti, Nelu Rusu
(prin organizaŃia „Femeilor“) reuşise să falsifice documente pentru câŃiva camarazi care
trăiau clandestin.
În ciuda acestor dificultăŃi, totuşi Nistor Chioreanu a decis să continue planificarea
„acŃiunii subversive“. În Ardeal l-a numit responsabil pe Şerban Secu, în Banat pe Puiu
Florescu, iar în Oltenia şi Muntenia pe Ion JurubiŃă. Pentru Moldova, Chioreanu nu avea
nici un om de încredere, trasându-i lui Vică Negulescu această responsabilitate.
Negulescu l-a numit responsabil cu Moldova pe Gabriel Bălănescu. De organizarea
subversivă în centrele universitare urma să se ocupe Gheorghe Brahonschi, ca şi în anii
precedenŃi. De asemenea, problema elevilor din FdC era în atribuŃiile lui Constantin
Oprişan, pe care însuşi Chioreanu îl învestise la comanda acestui Corp 25 . Pentru siguranŃa
comunicării, a fost utilizat un cod secret. Acesta fusese creat de un legionar înainte de
23 ACNSAS, Fond Penal, dos. nr. 335, vol. 1, f. 536.
24 Ibidem, loc. cit., dos. nr. 431, f. 23-25
25 Ibidem, loc. cit., dos. nr. 335, f. 536.
800