REMEMBRANCE IN TIME - Index of

satul Pohărniceni este lipsă acoperişul; podelele sunt distruse completamente;
ferestrele şi uşile sunt rupte, dărâmate; la fel pereŃii prezintă urme evidente de uzură,
sunt porniŃi spre surpare; a avut de suferit şi tencuiala clădirii, ca rezultat al operaŃiilor
militare din anul 1944. Verdicul a fost şi mai dur: nu prezintă oportunitate de
restabilire şi reparaŃie, din care cauză s-a optat pentru demolarea clădirii.
Evaluarea tehnică a bisericii din satl Selişte, Orhei, a stabilit următorii parametri ai
clădirii: suprafaŃa totală 161,6 m.p., fundamentul de piatră este săpat pe un sol lutos; are o
adâncime de 1,8 m. pereŃii din piatră au o grosime de 75 cm., sunt practic deformaŃi,
posedă numeroase fisuri şi găuri enorme 17 . PereŃii de nord şi de est sunt aplecaŃi pe
verticală fiind pe calea alunecării; sunt dărâmate ferestrele şi uşa bisericii. ClopotniŃa a
avut de suferit în proporŃie de 80 de %, lipsesc acoperişul, sunt dărâmaŃi pereŃii de
susŃinere etc. În consecinŃă, raportul comisiei sună în felul următor: pereŃii fundamentali
ai bisericii nu se supun restabilirii; este necesară imediata demolare mai ales a clădirii
clopotniŃei.
În 1954 au avut loc demolări masive şi în cadrul bisericilor mănăstireşti. În aşa mod,
scrisoarea împuternicitului în problemele Bisericii Ortodoxe Ruse P. Romenski, propune
demolarea bisericii complexului monahal Hâncu unde este amplasată o casă de odihnă,
din cauza că „încurcă la formarea unui parc în centrul casei”, iar pietrel vor fi utilizate
pentru ridicarea unui nou spaŃiu locativ 18 . Un rol deosebit, după cum se vede în
promovarea noului mod de viaŃă, l-a avut anume acest consiliu în problemele Bisericii
Ortodoxe Ruse, la decizia căruia rămânea demolarea, închiderea şi lichidarea bisericilor,
mănăstirilor. Astfel, dacă la demolarea bisericii mănăstirii Hâncu acest consiliu a dat
acordul şi nu avut obiecŃii, atunci în cazul clădirii bisericii mănăstirii de călugări
Hârjauca, se menŃiona că „consiliu nu dă acordul la demolarea bisericii, considerând
această decizie încă nerentabilă, este necesr temporar o abŃinere [de la demolarea
bisericilor – n.n. – M.B.]” 19 . A avut de suferit în timpul lichidării complexului monahal şi
blocul de chilii de la mănăstirea HârbovăŃ. Impactul negativ este atât de mare, încât şi
după două decenii de la redeschidere, blocul de piatră a chiliilor în două nivele, cu un
acoperiş în două ape, acoperit cu tablă de ardezie, rămâne pustiit, într-o stare avariată
gravă, cu pereŃii porniŃi spre delasare. Utilizarea nestingherită în anii sovietici a clădirilor
bisericeşti, demontarea turlelor, clopotniŃelor, crucilor şi răstignirilor, nivelarea
cimitirelor unde şi-au găsit odihna de veci marii ctitori şi importante feŃe bisericeşti, au
fost măsuri folosite de sovietici intenŃionat pentru distrugerea credinŃei. Tot la capitolul
edificii mănăstireşti care au avut de suferit în urma autorităŃilor sovietice, se înscrie şi
schitul łipova. Deşi biserica schitului a fost declarată oficial monument de arheologie şi
istorie 20 , toate edificiile de cult şi anexele gospodăreşti ale complexului monahal au
trecut, în 1949, în folosinŃa Ministerului ÎnvăŃământului al RSSM, biserica fiind trecută
sub ocrotirea statului 21 .
În vizorul autorităŃilor ateiste au intrat nu numai edificiile de cult, dar şi troiŃele,
răstignirile plasate la răscruce, lângă fântâni. Asemenea plângeri ale populaŃiei privind
profanarea troiŃelor sau rapoarte ale administraŃiei locale privind distrugerea pieselor de
cult, au fost la fel depistate în filele dosarelor de arhivă. Astfel, în satul Suhuluceni,
Teleneşti, unde în centrul satului a fost ridicată o troiŃă, care din păcate, prin 1954 a ajuns
555