REMEMBRANCE IN TIME - Index of

Predarea comenzii s-a realizat în prezenŃa lui Nicolae Petraşcu şi Mircea Nicolau.
OrganizaŃia Bucureşti avea următoarea structură în martie 1947. Şeful „Corpului
Muncitoresc Legionar“ era ing. Semergiu, care lucra la Ministerul Lucrărilor Publice.
Nelu Rusu i-a făcut cunoştinŃă în cursul lunii martie cu Nicolau, în parcul Cişmigiu.
„Corpul RăsleŃi“ era condus de Emil Bulhac, funcŃionar CFR. Legătura cu Mircea
Nicolau s-a realizat în interiorului Palatului CFR, la jumătatea lunii martie. Şef al
„Corpului StudenŃesc Legionar“ era Petre Sultana, însă în ultima perioadă se manifestase
destul de nesigur. Se pare că Sultana nu a fost înştiinŃat că la conducerea Capitalei venise
Nicolau. La şefia „Corpului Fetelor“ era Titi GâŃă, care urma să ia legătura cu Mircea
Nicolau prin Vică Negulescu. În Capitală nu exista o organizaŃie FdC, şef pe Ńară fiind
Costache Oprişan, care lucra direct cu „Comandamentul pe Ńară“. Grupa „organizaŃiilor
Suburbane“ ale Capitalei era condusă de Dumitru (Mitică) Staicovici. Acesta era în
legătură directă cu Nicolau, întrucât se cunoşteau de la închisoarea Aiud. OrganizaŃia
Capitalei era construită extrem de conspirativ, şeful acesteia nefiind cunoscut decât de
şefii Corpurilor din subordine, sau cel mult de înlocuitorii acestora 19 .
Cel mai puternic Corp din Capitală era cel al „RăsleŃilor“, condus de Emil Bulhac.
Conform instrucŃiunilor privind activitatea în ilegalitate era organizat pe cuiburi, compuse
din 3-4 membri. Conform regulilor conspirativităŃii, Nicolau nu-i cunoştea pe membrii
cuiburilor, fiind în legătură directă doar cu Bulhac. Doar când trebuiau trasate sarcini
speciale Mircea Nicolau se întâlnea cu membrii cuiburilor.
Spre deosebire de Emil Bulhac, ing. Semergiu nu a reuşit să-i organizeze pe muncitori
într-o structură compactă. În general, cuiburile „Corpului Muncitoresc Legionar“ erau
compuse din muncitori care nu lucrau împreună, ci la întreprinderi diferite. Era riscant să
constituie cuiburi în fabrici, unde supravegherea sindicatelor comuniste era riguroasă, iar
activitatea legionară putea fi deconspirată. În general, la nivelul Capitalei, activau
muncitori de la: STB, Malaxa, Vulcan, Arsenalul Armatei, ospătari, Gaz şi Electricitate,
CFR, dar şi de la alte unităŃi din sectoarele Roşu şi Albastru. Nicolau nu cunoştea numele
şefilor de unităŃi CML, şi nu a avut niciodată legături cu ei. DispoziŃiile şi fondurile erau
trasate/vărsate prin ing. Semergiu 20 .
A doua organizaŃie ca importanŃă la nivel naŃional, după cea a Capitalei, erau „FrăŃiile
de Cruce“. Acestea au început să-şi reia activitatea, în conformitate cu noile dispoziŃii ale
„Comandamentului pe Ńară“, după începerea cursurilor liceelor, în octombrie. Elevii
legionari se întâlneau în general în locurile publice, cum ar fi parcurile sau pădurile de la
periferiile oraşelor. Uneori adunările se Ńineau şi la domiciliile particulare ale
membrilor 21 . Ca de obicei, FdC-iştii se ocupau mai ales cu activitatea de curierat. O
radicalizare a activităŃii FdC-iştilor s-a înregistrat în primăvara anului 1948, când
măsurile autorităŃilor faŃă de Mişcarea legionară s-au înăsprit 22 .
Reorganizarea Corpurilor legionare din anul 1947 a avut drept scop respectarea
dispoziŃiilor lui Horia Sima de reactivare a organizaŃiei, în vederea participării la
19 Ibidem, f. 162-163.
20 Ibidem, f. 50-62.
21 DANIC, Fond MI–Diverse, dos. nr. 2/1947, f. 14.
22 Ibidem, loc. cit., dos. nr. 6/1932, f. 52.
799