REMEMBRANCE IN TIME - Index of

Cele trei partide din opoziŃie, chiar dacă nu au fost formal asociate au urmărit
obiective apropiate. În prim plan erau corectitudinea şi libertatea alegerilor. FaŃă de
presiunile, intimidările, violenŃele manifestate de activiştii B.P.D., Ńărăniştii, liberalii şi
social-democraŃii independenŃi au acŃionat în aşa fel încât să nu dea prilej de intervenŃie
nici forŃelor de ordine ale statului şi nici bandelor de bătăuşi ai B.P.D. La 21 octombrie a
apărut Comunicatul prin care P.N.ł., P.N.L. şi P.S.D.I. au constituit opoziŃia naŃională.
Cele trei partide şi-au sincronizat eforturile pentru apărarea drepturilor Ńării. Liderii
opoziŃiei au înaintat Regelui, Primului Ministru, Comisiei Aliate (Sovietice) de Control,
Misiunilor Politice ale S.U.A. şi Angliei la Bucureşti şi miniştrilor de Externe ale celor
trei mari puteri la Bucureşti, repetate memorii şi scrisori de protest faŃă de felul cum
guvernul Groza nu îşi respectă angajamentele. Toate acestea nu au avut niciun efect.
Comisia Aliată (Sovietică) de Control a returnat protestele fără a le deschide.
În preajma alegerilor P.N.ł. a prezentat Misiunii S.U.A. la Bucureşti cazurile de
violenŃă şi agresiunile înregistrate până la începutul lunii noiemebrie 1946: şase naŃional-
Ńărănişti ucişi, 42 grav răniŃi, 100 de percheziŃii domiciliare ale liderilor, un număr
„impresionant” de cazuri în care difuzarea manifestelor electorale, ale P.N.ł., a fost
împiedicată. Examinarea rapoartelor de la sediile judeŃene ale opoziŃiei dintr-o
comunicare a Misiunii S.U.A. din 18 noiembrie 1946, arăta „cu o regularitate constantă,
o imagine sinistră a arestărilor şi terorii organizate împotriva Ńărăniştilor şi a liberalilor
cunoscuŃi, supuşi, de fapt, pe faŃă, atacului efectuat de sprijinitorii guvernului” 18 . La 24
august 1946 după o întâlnire cu dr. Petru Groza, diplomatul american Burton Y. Berry în
raportul său către Secretarul de Stat relata că după ce a examinat cu mare atenŃie fiecare
frântură de informaŃie asupra intenŃiilor guvernului Groza privind alegerile a ajuns la
concluzia inevitabilă că guvernul nu are intenŃia de a organiza alegeri libere şi
nefalsificate, cerute prin hotărârile de la Moscova. Mai mult, atitudinea guvernului român
avea sprijinul guvernului sovietic. Concluziona că această situaŃie necesita o decizie din
partea Statelor Unite. Decizia avea să vină prin recunoaşterea de către S.U.A. şi Marea
Britanie a faptului împlinit, adică a marii fraude electorale.
Frauda electorală-planificată în cursul anului 1946
Încă de la finele lunii ianuarie 1946 liderii P.C.R. programaseră în acord cu directivele
Moscovei, procentajul cu care coaliŃia guvernamentală trebuia să „câştige” alegerile în
noiembrie. În ianuarie după încheierea ConferinŃei de la Moscova a miniştrilor Afacerilor
Externe ai U.R.S.S., S.U.A., Angliei, o comisie tripartită s-a deplasat la Bucureşti pentru
a pune în aplicare hotărârile privind România. După întrevederile de la Bucureşti,
Vîşinski a spus lui Harriman că Frontul NaŃional-Democrat al lui Groza va câştiga 70%
din voturi, Partidul łărănesc 20%, NaŃional-Liberal 10% 19 . „Directivele” ulterioare au
fixat plafonul la peste 80%. Teohari Georgescu la Plenara C.C. al P.C.R. din 29 ianuarie
declara: „Nu ne este permis un singur moment să spunem vom avea 70%-80%. Da,
18 Raportul nr. 1244 din 18 noiembrie 1946, Burton Y. Berry din Bucureşti către
Secretarul de Stat, N.A.W., 871.00/11-1846.
19 Averell Harriman and Elie Abel, Special envoy to Churchill and Stalin 1941-1946, Random
House, New York, p. 528.
742