REMEMBRANCE IN TIME - Index of

treabă melancolică dar nu văd ce se poate face mai mult” 3 . Deşi anglo-amercanii îi
încurajau în mod repetat pe liderii naŃional-Ńărănişti şi liberali, în cancelariile occidentale
se cunoşteau încă din 1945 care va fi rezultatul alegerilor de la Bucureşti. Într-un dialog
cu ambasadorul american Harriman, în decembrie 1945, vicecomisarul sovietic Vîşinski
prevedea o victorie a guvernului „cu 70 de procente”. Continuând pe aceeaşi linie a
pronosticurilor, înaintea alegerilor, ambasadorul sovietic la Bucureşti, Serghei
Kavtaradze susŃinea că partidul comunist prin „anumite tehnici” poate spera chiar la 90 la
sută din voturi 4 .
La puŃin timp după primirea în guvern ca miniştri fără portofoliu a celor doi
reprezentanŃi ai Partidului NaŃional łărănesc şi Partidului NaŃional Liberal, Emil
HaŃieganu şi Mihail Romniceanu, comuniştii au declanşat o campanie de denigrare şi
marginalizare a acestora. În cadrul şedinŃei Biroului Politic lărgit din 8 ianuarie 1946,
Vasile Luca susŃinea că: „În faŃa opiniei publice trebuie demascaŃi, izolaŃi aceşti doi din
partidele reacŃionare, fără ca această campanie să capete o formă de care s-ar putea lega
forŃele din străinătate. Este nevoie de o extraordinară dibăcie şi elasticitate pentru a
îndeplini aceste sarcini, această tactică a Partidului” 5 . La finalul şedinŃei Gheorghiu-Dej
concluziona: „Trebuie să stabilim un plan de bătaie pentru ziariştii noştri, cum să-i atace
pe miniştrii Romniceanu şi HaŃieganu. Să le aranjăm curse. Noi le vom face diferite
şicane şi aceasta cu mare abilitate şi supleŃe. Pot să-l combat prieteneşte în Consiliul de
Miniştri şi apoi să ies cu dânsul la braŃ şi să-l fac să vorbească în aşa fel ca să audă
gazetarii” 6 . Fiind fără portofoliu, rolul celor doi miniştri era mult diminuat. Ana Pauker
avea să remarce acest lucru într-una din intervenŃiile sale: „Hotărârea de la Moscova în
sensul acesta a vrut să ne ajute: ca guvernul compus din 18 miniştri să rămână cum este,
cu o schimbare, mă rog, care aproape nu este” 7 . În fapt acordul de la Moscova a adus doar
o schimbare de faŃadă în guvernul Groza de la Bucureşti, pentru a mai domoli reacŃiile
anglo-americane faŃă de politica nedemocratică dusă de regimul aflat la putere în
România.
Anticipând, parcă ceea ce va urma, Iuliu Maniu condiŃiona participarea la guvernare,
de primirea unor garanŃii ferme din partea guvernului privind libertatea viitoarelor alegeri
şi asigurarea libertăŃii presei. Speculând orice opoziŃie venită din partea adeversarului
politic, comuniştii au criticat atitudinea adoptată de Maniu, considerând că nu respectă
acordul de la Moscova prin faptul că nu a dovedit colaborare şi loialitate în guvern,
chemându-şi reprezentantul în timpul şedinŃei de guvern 8 .
3
Ioan Chiper, Florin Constantiniu, Sovietizarea României. PercepŃii anglo-americane (1944-
1947), Bucureşti, 1993, p. 163.
4
Adrian Cioroianu, Pe umerii lui Marx, Bucureşti, 2005, p. 65.
5
ANIC, fond CC la PCR-Cancelarie, dosar nr. 5/1946, f. 8.
6 Ibidem, ff. 15-16.
7 Ibidem, f. 11.
8 Ibidem, f. 10.
739