REMEMBRANCE IN TIME - Index of

pregăteau deja racolarea foştilor colaboratori ai Germaniei din estul Europei, care
activaseră într-o formă sau altă împotriva Uniunii Sovietice, la sfârşitul războiului. După
ce strângeau informaŃii îi arestau pe potenŃialii colaboratori, sub diverse pretexte. Aşa s-a
întâmplat şi cu Eugen Teodorescu, care a fost arestat la sfârşitul lunii martie 1946,
împreună cu avocatul I.V. Emilian. PoliŃia militară americană l-a dus la sediul CIC 14 din
Linz, unde l-a interogat căp. Lainet, şeful serviciului de contrasabotaj. Ancheta a urmărit
trecutul lui Teodorescu în Mişcarea legionară, întrebările fiindu-i puse după un
chestionar. A fost pus în libertate, însă era chemat din când în când pentru alte întrebări
legate de activitatea Mişcării legionare înainte de război: raŃiunea existenŃei unui „Corp
Muncitoresc Legionar“ (relaŃia cu ideologia de stânga), punctul de vedere al Mişcării
asupra capitalismului şi economiei în general etc. Anchetatorii au fost interesaŃi în ce
zone ale Europei Occidentale se aflau legionarii, dar şi de activitatea celor din Ńară. După
câteva runde de cercetări, lui Teodorescu i s-a făcut propunerea să lucreze pentru CIC.
Luat prin surprindere, a dorit să ceară mai întâi acordul lui Vasile Iaşinschi (internat în
lagăr la Salzburg la acea dată), întrucât se considera încă legionar, şi-i trebuia acceptul
unui superior ierarhic pentru o astfel de acŃiune. Căp. Lainet i-a răspuns cu răceală după
formularea acestor argumente, drept urmare Teodorescu a acceptat colaborarea, de teamă
să nu fie arestat. Pentru început, americanii doreau să le dea date despre românii din Linz,
iar mai apoi să plece într-o misiune în România, pentru a studia în ce măsură se putea
organiza un serviciu de informaŃii, bazat pe organizaŃia legionară.
Din Linz, Eugen Teodorescu s-a deplasat la Salzburg, unde s-a întâlnit cu Vasile Mailat.
Acesta fusese şi el anchetat de CIC, care-i propusese, de asemenea, să lucreze pentru
americani. Cei doi au căzut de comun acord să accepte misiunea de a pleca în Ńară, mai
ales că ştiau de dorinŃa lui Sima de a trimite pe cineva în România, pentru a afla situaŃia
reală a Mişcării. Sarcina dată de americani putea fi îmbinată cu dispoziŃia lui Horia Sima.
Au decis să trimită un curier în Italia, la „Comandant“, pentru a primi acceptul misiunii.
După cinci săptămâni, din Italia a sosit în Austria Ovidiu Găină, însoŃit de Mircea
Dimitriu. Conform dispoziŃiilor lui Sima, Găină ar fi trebuit să plece în Ńară, şi nu
Teodorescu. Ovidiu Găină era familiarizat cu noile realităŃii ale României post-belice,
având în vedere că activase din 1944 până în 1946 în Ńară. Însă Teodorescu a argumentat
că-i era foarte greu să-l introducă în reŃeaua CIC-ului, deoarece căp. Lainet cu el
discutase despre o eventuală misiune în România. În urma unor discuŃii au stabilit că va
pleca totuşi Teodorescu. Acesta s-a prezentat la căp. Lainet, căruia i-a comunicat că
acceptă misiunea de a pleca în Ńară, împreună cu alŃi doi legionari. Dar plecarea a fost
amânată, deoarece căp. Lainet a fost schimbat din funcŃie. Noul şef al şeful serviciului de
contrasabotaj al CIC-ului din Linz, mr. Insen, a dat prioritate propriei reŃele de români
pregătiŃi să plece în misiune în Ńară. Astfel, o echipă condusă de slt. Maghirescu
(nelegionar), a fost condusă de soldaŃii americani până la Arad, însă s-a întors după o
lună, fără rezultate.
În acest timp, în primăvara anului 1947, Eugen Teodorescu s-a întâlnit din nou cu
Vasile Mailat, la Salzburg. Cu această ocazie, Mailat i-a înmânat lui Teodorescu un bilet
14 Counterintelligence Corps – serviciul secret al Armatei Statelor Unite ale Americii în timpul
celui de-Al Doilea Război Mondial.
796