REMEMBRANCE IN TIME - Index of

Răciula, atât stareŃa, cât şi poporul satului Răciula şi a satelor vecine, pe data de 23 şi
24 iunie au arătat nesupunere şi neascultare în primul rând faŃă de autoritatea
bisericească din R.S.S.M. şi apoi faŃă de autorităŃile locale 35 . Cel mai revoltător fapt
care a stârnit indignarea populaŃiei din Răciula era că ierarhul, în loc să apere turma
duhovnicească, era între primii care o trăda, „unindu-se cu necuratul”. Într-o scrisoare
anonimă, adresată patriarhului Alexei I a Rusiei, referitor la tragedia de la Răciula,
conducătorii Bisericii erau numiŃi Ana şi Caiafa. În scrisoare se reproşează că
„populaŃia din Răciula este pe cale de dispariŃie şi nu are cine s-o apere”, iar ierarhii
Bisericii L-au lăsat pe Hristos şi s-au unit cu necuratul” 36 . Însă, autorităŃile sovietice
apreciau foarte mult contribuŃia lui Nectarie la lichidarea mănăstirilor basarabene: „Se
cuvine de menŃionat, că la lichidarea mănăstirilor Pripiceni şi Dobruşa a contribuit în
mare măsură munca depusă de administraŃia eparhiei; ca rezultat... episcopul Nectarie a
dispus să fie din timp evacuaŃi din mănăstiri aceia dintre monahi care desfăşurau o
activitate de subminare împotriva închiderii mănăstirilor. Toată munca practică de
lichidare a acestor mănăstiri a fost efectuată nemijlocit de reprezentanŃii eparhiei” 37 .
Prin urmare, putem afirma că revolta de la mănăstirea Răciula avea nu numai un
caracter antistatal, cum afirmă majoritatea cercetătorilor din domeniu, dar şi unul
religios, manifestat prin nesupunere faŃă de ierarhul local.
Colaborarea arhiepiscopului Nectarie cu structurile sovietice în detrimentul autorităŃii
spirituale a continuat şi în anii următori. Cu aprobarea ierarhului, în anii 1959-1960, au
fost închise încă 171 de biserici din întreaga republică, desfiinŃate - 10 mănăstiri,
demişi - 88 de preoŃi, iar în 1961, închise - 44 de biserici, două mănăstiri şi demişi - 31
de preoŃi. Prin urmare, anii 1959-1961 au fost cei mai tragici pentru întreaga perioada
sovietică a Bisericii Ortodoxe din Basarabia.
Persoana arhiepiscopului Nectarie a fost cea mai marcantă pentru viaŃa bisericească
din Basarabia din perioada sovietică, fiind un reprezentant fidel al colaboraŃionismului
dintre Biserica Ortodoxă şi statul sovietic. Subminarea sferei bisericeşti în folosul celei
laice, în cazul lui Nectarie, se prezintă cel mai clar în scrisoarea deschisă publicată în
1960 de arhiepiscop în „Jurnalul Patriarhiei Moscovei”, în care acuză S.U.A. de
amestec în viaŃa altor state, susŃinând poziŃia lui N. Hruşciov 38 . Această loialitate se
demonstra în perioada când în R.S.S.M., conform „politicii culturale noi”, promovate în
Basarabia de acelaşi Hruşciov, erau închise sute de biserici, izgoniŃi călugării din
mănăstiri, destituiŃi zeci de preoŃi şi intimidaŃi sute de mii de enoriaşi. Explicarea
loialităŃii lui Nectarie faŃă de conducerea sovietică se descoperă într-un document strict
secret, provenit din arhivele KGB-ului în care se descrie activitatea agenturii operative
35 ANRM, F. 3046, i. 1, d. 93, ff. 13-14 şi 17-18.
36 ANRM, F. 3046, i. 1, d. 93, f. 6.
37 ANRM, F. 3046, i. 1, d. 91, f. 48.
38 ANRM, F. 3046, i. 1, d. 105, ff. 120-121.
582