REMEMBRANCE IN TIME - Index of

de la Horia Sima, care-l însărcina să plece în Ńară, pentru a vedea care era situaŃia reală a
legionarilor. Trebuia să comunice „Comandamentului“ să pună accent pe reorganizare şi
era interzisă orice iniŃiativă cu caracter politic – nimeni nu mai avea voie să angajeze
Mişcarea legionară politic prin decizie personală.
Întâlnirea cu Mailat nu i-a adus lui Eugen Teodorescu doar instrucŃiuni de la Horia
Sima, ci şi un nou contact cu serviciile speciale americane. Vasile Mailat fusese abordat
de un anume Malner, austriac de origine, ieşit de curând din lagărul de la Glasenbach.
Legătura dintre Mailat şi Malner fusese intermediată de Alexandru Randa, internat şi el la
Glosenbach. Malner i-a spus că lucra pentru serviciile americane din Frankfurt, având
nevoie să-i recomande un legionar cu care să colaboreze. Dacă-i găsea, un ofiŃer american
de informaŃii urma să sosească la Salzburg pentru această misiune. Având în vedere că
CIC-ul din Linz abandonase colaborarea cu el, Teodorescu a acceptat noul contact, mai
ales că acum avea o misiune oficială din partea lui Horia Sima. Prin Mailat, Eugen
Teodorescu a primit de la Malner 50 de dolari, 1.000 de şilingi austrieci şi documentele
necesare care-i facilitau trecerea ilegală în România.
Plecarea spre România s-a produs la jumătatea lunii mai 1947, Teodorescu fiind însoŃit
de Dragoş Hoinic. Prin Traian Puiu, cumnatul lui Hoinic, cei doi l-au contactat la Viena
pe Gheorghe (GhiŃă) Stoia, care se ocupa cu comerŃul ilegal între Austria şi Ungaria.
După două săptămâni, Stoia le-a facilitat trecerea clandestină în Ungaria. Au luat trenul
până la Budapesta, apoi la Beckesksaba, unde au contactat rudele legionarului Petre
Lipovan. Un văr al acestuia i-a transportat cu motocicleta până într-un sat de graniŃă,
trecând frontiera în România, pe la Salonta. Au mers pe jos până la Arad, de unde au luat
trenul spre Bucureşti. Teodorescu şi Hoinic s-au întâlnit întâmplător în Gara de Nord cu
NiŃă Ghimbăşanu, care i-a condus la Vică Negulescu. Văzându-i, Negulescu a vrut să se
ducă cu ei la Ministerul de Interne, pentru a-şi legaliza situaŃia. Teodorescu i-a spus însă
că dorea să se întoarcă în Austria, intenŃionând să vorbească întâi de toate cu Nicolae
Petraşcu.
Întâlnirea s-a realizat peste o săptămână, undeva în perioada iunie-iulie 1947, pe
marginea lacului Tei din Capitală. Petraşcu i-a prezentat lui Teodorescu situaŃia
legionarilor din Ńară, căutând să justifice circulara din august 1945 şi „pactul de
neutralitate“. Nicolae Petraşcu a insistat ca Horia Sima să fie informat că a căutat să-l
contacteze pentru a primi „dezlegare“, ba chiar să plece din Ńară, însă nu a reuşit. La
finalul discuŃiei, Eugen Teodorescu i-a comunicat lui Petraşcu şi a doua componentă a
misiunii sale, respectiv constituirea unui serviciu de informaŃii pro-american, cu ajutorul
Mişcării legionare. După câteva săptămâni, în iulie 1947, Teodorescu şi Hoinic s-au
întors în Austria 15 .
Întrucât noile instrucŃiuni de la Horia Sima aveau implicaŃii foarte serioase asupra
raportului dintre Mişcarea legionară şi autorităŃi, nucleul de conducere al
„Comandamentului pe Ńară“ s-a reunit pentru discuŃii. Întâlnirea a avut loc la începutul
lunii august 1947, sub pretextul unei excursii în MunŃii Făgăraş, la Lacul Bâlea. Nistor
Chioreanu s-a deplasat însoŃit de Aurel Călin, care l-a şi informat despre întrevedere, iar
Nicolae Petraşcu a venit în echipă cu Vică Negulescu. Petraşcu le-a relatat pe larg
15 ACNSAS, Fond Penal, dos. nr. 335, vol. 1, f. 567-574.
797