REMEMBRANCE IN TIME - Index of

În anul 2000 a fost adăugat construcŃiei vechi un modul cuprinzând o sală
modernă de conferinŃe, în care se pot desfăşura simpozioanele, dezbaterile şi
seminariile, precum şi cursurile şcolii de vară. Sala este dotată cu o instalaŃie de
traducere simultană, putând fi închiriată pentru manifestări internaŃionale.
Câteva opere de artă plastică de valoare deosebită completează profilul
Memorialului, oferindu-i o personalitate specială printre muzeele de istorie.
Lucrările, donate de autori, impresionează prin simbolistica sacrificiului acceptat
care le caracterizează. O tapiserie ca „Libertate, te iubim” de Şerbana Drăgoescu,
pictura „Înviere” de Cristian Paraschiv, sculptura în bronz „Marea Neagră”
dedicată de Ovidiu Maitec istoricului Gheorghe I. Brătianu şi, în mod copleşitor,
cele două sculpturi de mari dimensiuni ale lui Camilian Demetrescu intitulate
„Omagiu deŃinutului politic” (una subintitulată „Înviere”), dau atmosferei trăsături
dramatice şi înălŃătoare.
Dar lucrarea de amploare artistică este grupul statuar „Cortegiul SacrificaŃilor”,
care tinde să devină una din emblemele muzeului. Este vorba de optsprezece
siluete umane mergând spre un zid care le închide orizontul, aşa cum comunismul
zăgăduise viaŃa a milioane de oameni. Prezentată în 1997 în lemn, lucrarea a fost
turnată în anul următor în bronz şi este amplasată azi într-o altă curte interioară a
fostei închisori. Este punctul preferat unde sute şi mii de turişti se fotografiază la
trecerea prin Memorial. În sfârşit, una din componentele Memorialului este
Cimitirul Săracilor, situat la 2,5 km, ansamblu arhitectural dedicat memoriei
deŃinuŃilor politici morŃi sau executaŃi în închisorile, lagărele şi deportările
comuniste, precum şi memoriei partizanilor ucişi în luptele cu Securitatea.
Amenajarea acestui cimitir a început după 1997, când Memorialul Victimelor
Comunismului şi al RezistenŃei a fost declarat – prin legea nr. 95 – „ansamblu de
interes naŃional”.
Prin aceeaşi lege, cimitirul era considerat ca parte a Memorialului, întrucât în
anii 50 aici fuseseră aruncate în gropi anonime trupurile câtorva zeci dintre
deŃinuŃii politici morŃi în închisoarea Sighet.
Nu se ştie cu certitudine câŃi din cei 54 de morŃi au fost îngropaŃi aici şi câŃi în
alte locuri, întrucât comuniştii au practicat ştergerea urmelor: numele celor
decedaŃi nu erau nici înregistrate în acte, nici marcate pe mormânt. Mormântul era
făcut să se piardă, cu timpul, şi el între sutele de morminte anterioare şi ulterioare,
şi în felul acesta orice indiciu dispărea.
A fost desenată din brazi o hartă a Ńării, iar în locul de pe hartă al oraşului Sighet
(socotit un epicentru al acestei represiuni) a fost ridicat un altar-cenotaf.
În nişa de sub altar au fost depuse zeci de urne cu pământ adus din diferitele
închisori, lagăre, centre de deportare, locuri de execuŃie.
713