REMEMBRANCE IN TIME - Index of

„Republicii Sovietice de la Tisa”, idee ce consta de fapt în proclamarea unei „republici
sovietice” încă înainte de venirea trupelor române în Ardeal. Nu putea să apară.
Aspecte asemănătoare privind modul în care acţiona cenzura asupra aparițiilor
literare din ziarele vremii, se desprind şi din notele Direcției Tipărirea Presei Centrale 37 .
Redăm doar câteva aspecte. Poemul Requiem autor Ana Blandiana, trimis spre publicare
ziarului “Contemporanul”, este oprit de la apariție. Direcţia punctează doar, fără multe
explicații, în 23 noiembrie 1966, că “la sesizarea noastră, s-a indicat să se scoată poezia
Requiem dintr-un grupaj de poezii semnate de Ana Blandiana, ce urma să apară”. Poezia
se folosea mult de alegorii și făcea referire la plecare, la moarte, dar și la libertate,
naivitate, uitare. Poeziei Steaua noastră, din ziarul „Muncitorul sanitar”, i se aplică doar
modificări, deoarece “autorul (neprecizat) afirma în imagini simbolurile cuprinse în
stemă: soarele, pădurile de brazi, sondele, snopii, steaua. Nu se vorbea nimic de tricolor”.
Drept urmare, la sesizarea cenzorilor, poezia “s-a modificat”. La finele anului 1966, în
“Viața Studențească” urma să apară cronica intitulată 30 Decembrie ’47 – sfîrșit de an și
început de veac. Atenția cenzorului se oprește asupra a două aspecte din citatul reprodus
în subsol 38 , cu care nu este de acord și pe care le și subliniază pentru a fi mai ușor apoi
redacției să le modifice: “S-a atras atenția redacției asupra următoarelor erori istorice și
politice: a) că nu este aproape, ci un sfert de veac împlinit de la primul eveniment
enumerat; b) că insurecția armată nu este, după cum apare în enumerarea subliniată,
efectul celor două evenimente anterioare, ci cauza lor, că în consecință trebuie amplasată
înaintea acestora”. Odată depistate gravele greșeli, autorul textului s-a conformat
corecturilor, iar “redacția a modificat în consecință”.
Concluzii
Constatăm, prin urmare, că se scria, şi încă mult ne spun cenzorii, altfel decât cereau
indicaţiile/directivele/linia oficială; că scriitorii, artiştii, mai cu seamă cei formaţi în
perioada interbelică, se dovedeau greu adaptabili la noua politică culturală, ei fiind
clienţii cenzurii; că scrierile pe care cenzura le numea „cu probleme” le-a păstrat, într-o
formă sau alta, de unde le putem astăzi recupera; că acestea nu pun în discuţie regimul
comunist, în ansamblu, dar elemente, aspecte ale sale, precum îngrădirea libertăţii,
sistemul de valori, aspecte din viaţa socială, tipuri şi caractere, perioade precum cea a
dogmatismului, modelul sovietic implementat în România, sunt aspru criticate, denigrate.
Mai mult, o spune cenzura, critica era extinsă de la cazul particular la general, deci la
sistem, la relaţiile sociale care le generau; se făceau eforturi de recuperare a adevărului
referitor la istorie, mai veche sau mai nouă, a românilor, la locul şi rolul mişcării
comuniste.
37 Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond. Comitetul pentru Presă şi Tipărituri (1944-1977),,
dos. 27/1967, f. 2-4. Nota este redactată la data de 18.1.1967, de directorul unităţii, Rosenzweig
Moise
38 “Memoria noastră înregistrează de aproape un sfert de veac pe pelicula ei sensibilă momentele
cele mai sguduitoare, mai capitale pentru viaţa unei naţiuni: intrarea României în cel de-al doilea
război mondial, întoarcerea armelor împotriva armatelor hitleriste, eliberarea şi insurecţia armată,
primul guvern democrat, reforma agrară, reforma electorală, proclamarea Republicii, actul
naţionalizării, şi toate cele care au urmat ducînd spre înflorirea ei actuală”.
864