REMEMBRANCE IN TIME - Index of

prezentat lui Borobaru situaŃia Mişcării legionare din Ńară, precum şi legăturile sale cu
filiera Terner–Malner–Auner, pe care trebuia să i-o comunice lui Horia Sima. La finalul
discuŃiei, Borobaru i-a comunicat lui Teodorescu că se va ocupa singur de serviciul de
informaŃii, fără să-l implice pe Nicolae Petraşcu. Acesta din urmă trebuia să se îngrijească
în continuare de Mişcarea legionară, cele două activităŃi – de reorganizare şi informativă
– fiind independente. Eugen Teodorescu trebuia să rămână în Ńară maxim şase luni, după
care se întorcea în Austria. Dacă Petraşcu trebuia să vină în străinătate urma să i se
comunice prin curieri. După această discuŃie, Borobaru s-a dus în Bavaria, întorcându-se
la începutul lunii octombrie. Între timp, Teodorescu a aflat de la Mailat că şi Borobaru
avusese discuŃii şi Malner şi Auner. Nu este clar în ce măsură Horia Sima era implicat în
această activitate de informaŃii, însă este cert că Traian Borobaru lucra cu americanii.
InformaŃiile din Ńară trebuiau să-i fie trimise lui Vasile Mailat, care le trimitea mai
departe. Serviciul informativ în care era implicată Mişcarea legionară era legat de alte
centre superioare americane, trecând peste Salzburg.
Plecarea lui Eugen Teodorescu spre Ńară a fost programată la sfârşitul lunii octombrie
1947. A primit de la Auner 1.000 de dolari, plus cerneală simpatică, pentru a fi utilizată în
scrierea notelor informative. Ca şi în vară, a plecat din Salzburg cu Dragoş Hoinic, căruia
i-a dat 450 de dolari. Apoi cei doi s-au deplasat la Viena, pentru a-l contacta pe GhiŃă
Stoia, în vederea facilitării trecerii ilegale a frontierei austriaco-ungare. Însă pe drum
Hoinic s-a îmbolnăvit, Stoia înlocuindu-l în misiunea spre România. Au trecut graniŃa
dintre Austria şi Ungaria la jumătatea lunii noiembrie, ajungând la Bucureşti pe aceiaşi
rută ca şi în iunie.
A doua zi după sosirea în Capitală l-au contactat pe Vică Negulescu, pe care
Teodorescu l-a informat despre dispoziŃiile lui Borobaru: „Comandamentul din Ńară“ să se
ocupe cu reorganizarea, iar cei veniŃi din Austria cu serviciul de informaŃii. Pentru
această din urmă misiune a cerut un om de legătură, iar Negulescu l-a recomandat pe
Decebal-Corneliu Andrei (prieten cu Costache Oprişan, şeful FdC şi cu multe contacte în
Mişcarea legionară). Teodorescu şi Andrei s-au întâlnit după câteva zile, stabilind un plan
referitor la cum trebuia să se lucreze, şi cum să se raporteze materialul: informaŃii
militare, politice, economice, sociale, despre oamenii politici importanŃi, despre
activitatea Guvernului şi a opoziŃiei, starea de spirit în rândul militarilor etc. Trebuia să se
organizeze o reŃea pe orizontală – pe toată Ńară, şi una pe verticală – pe domenii de
activitate. Fiecare şef de reŃea trebuia să Ńină legătura cu Decebal-Corneliu Andrei, care
apoi comunica cu Teodorescu 33 .
După sosirea lui Teodorescu în Bucureşti, Vică Negulescu i-a chemat pe Nicolae
Petraşcu şi Nistor Chioreanu de la Sibiu, pentru consfătuiri. Întâlnirea a avut loc în casa
lui Nelu Rusu. DiscuŃiile au avut loc în contradictoriu, întrucât Teodorescu nu a putut
dovedi că avea ordin de la Horia Sima pentru organizarea serviciului de spionaj. Spre
deosebire de prima sosire, din vară, Teodorescu nu avea într-adevăr nici un semnal de la
Sima, ci doar de la Traian Borobaru (secretarul său), care lucra cu americanii în
Germania. Însă, în 1947, nici Borobaru nu avea contacte regulate cu Sima, care trăia în
Italia, ascunzându-şi identitatea. În consecinŃă, datorită situaŃiei încurcate, Teodorescu a
33 Ibidem, Fond Penal, dos. nr. 335, vol. 1, f. 567-574.
803